Au trecut ani de atunci ... de când mi-am pierdut bebelușii . I-am căutat , jur ca i-am căutat zi si noapte , i-am căutat pana si in vise insa nici atunci nu i-am putut găsii .
E un coșmar infernal pe care il trăiesc de 5 ani . 5 ani nenorociți in care am plâns fără oprire si am mers ca un zombie prin tot orașul .
Xander si restul au fost atât de îngrijorați pentru mine ca acum 2 ani m-au internat într-un spital in care am stat mai bine de 8 luni după care au decis ca nu au ce să-mi facă .
- Lexus . ii aud vocea lui Markus si îmi întorc privirea încet spre ușă . E timpul sa mănânci . vine si pune o tavă in poala mea .
- Nu mi-e foame ...
- Trebuie sa îți iei pastilele . ma privește trist .
- Nu am nevoie de pastile ! Nu sunt bolnava nu am nevoie de voi si de pastilele voastre idioate ! urlu cu lacrimi in ochi si arunc tava cu mâncare pe jos . Pleacă !
- Lexus ... Te rog . ma privește trist , ca si cum ii e milă de mine .
- Lasă-mă in pace ! Nu sunt nebună , nu am nevoie de pastilele si de mila voastră !! Îmi vreau doar copii ! îmi pun mâinile peste ochi suspinând .
- Nu ne este milă de tine surioară , vrem doar sa îți fie bine , sa fi fericită dinou . Xander si Mike îți duc dorul foarte mult . Nici macar nu ii mai îmbrățișezi .
- Nu e adevărat . I-am îmbrățișat ieri. îmi ridic capul din palme , privindu-l cu ochii mei roșii .
- Lexus , asta s-a întâmplat acum 4 luni pentru ca a fost ziua lui Mike si i-ai lăsat sa te îmbrățișeze ei pe tine . îmi explică trist si nu ii răspund . O sa te las sa te odihnești dar te rog , ia pastilele. îmi așeză pungulița cu pastile pe noptieră , ieșind pe ușă după ce îmi face cu mâna.
Aștept sa se închidă ușa si iau repede pastilele , ascunzandu-le sub saltea .
Nu am nevoie de pastilele astea inutile care doar ma adorm si îmi dau dureri infernale de cap si burtă.
Toată ziua am stat cu ochii închiși si am visat chipurile copiilor . Oare cum arată acum ? Au 5 ani ... iar eu am fost absentă in tot acest timp .Oare au aceeași ochi ca Xander ?
Ma uit la ceasul de pe perete si vad ca e 11:28 p.m . Brusc se aude un bătut slab in ușă după care se deschide încet .
Înăuntru întră Mike îmbrăcat in pijamalele lui preferate cu Spiderman si ursulețul lui preferat .
- Mami? ma privește emoționat , închizând ușă după el .
- Ce ? îmi închid iar ochii .
- Îmi dai un pupic de noapte bună ? își strânge ursulețul cu putere la piept .
Chiar așa de speriat e Mike de mine ? Ii e teamă sa vina sa ma sărute fara accorul meu ?
- Sigur . imi deschid ochii si forțez un zâmbet slab.
Acesta începe sa rada si fuge spre patul meu , cățărându-se pana lângă mine . Își aduce obrazul aproape de mine si așteaptă pupicul . Ii mângâi încet obrazul si il sărut încet pe obraz .
Se lăsa lângă corpul meu si se cocoloșește la pieptul meu , chicotind fericit .
- Te iubesc mami ! da drumul ursulețului cu o mana si o așează pe burta mea , adormind instantaneu .
Imi pun mana pe spatele sau , trăgându-l mai aproape de mine ca sa ii pot simții fiecare respirație ce trece prin corpul său micuț .
- Si eu te iubesc Mike ... . șoptesc ca sa nu il trezesc si ma aplec ca sa ii las un sărut pe frunte .
Cum am ajuns așa de distantă fata de copilul meu ? A ajuns sa ma roage ca sa petreacă timp cu mine ?!
Sunt întreruptă din gândit de Xander ce intra încet in camera .
- Mike ? întreabă Xander si rămâne șocat cand ma vede cu el in brațe . Totul e ok ? intra uimit in cameră , asezandu-se pe marginea patului .
- Da . A vrut un pupic de noapte bună si a adormit . ii mângâi încet spatele lui Mike .
- Ma bucur foarte mult ca petreci timp cu fiul nostru . îmi mângâie piciorul parca mândru .
- Si eu . ii răspund , lăsând un expirat zgomotos . Xander , știi ca va iubesc , nu ? il privesc in ochi .
- Stiu iubito . se ridica si vine lângă mine , sarutandu-ma pe frunte . Si noi te iubim pe tine .
- Xander , pot sa te rog ceva ? îmi las capul pe umărul sau .
- Orice .
- Vreau sa ies afară , singură . ii explic si se întoarce brusc spre mine , facandu-ma sa îmi iau capul de pe el .
- Dar ...
- Xander , nu sunt un copil . Am 25 de ani , pot sa îmi port de grija si singură . Promit ca nu o sa stau foarte mult .
- Dar de ce vrei sa pleci ? ma întreabă îngrijorat .
- Vreau sa ma mai plimb .
- Off... Bine dar atunci când te sun îmi răspunzi , ok ? încearcă sa fie autoritar .
- Bine " tată " . îmi dau ochii peste cap iar el chicotește .
Maine trebuie sa ma pregătesc pentru ca o sa fie ieșirea mea in oraș . Am mai stat prin grădină dar nu am mai vizitat orașul . Unii oameni cred ca m-am mutat din oraș sau cine știe ce .
O sa ii caut pe copii si o sa ii găsesc !
**********************************""
Capitol scris la școală ! :3 V-am promis ca scriu next așa ca ... !
