Un sarut îndrăzneț

Capitolul 3

Acel barbat nu avea rusine.

Karen nu putea sa creada ca Ash Saalem o sarutase in acea dupa -amiaza intr-o parcare. Nu putea sa creada ca el se oferise sa fie tatal copilului ei. Si nu putea sa creada ca ea se gandea sa i-a in considerare acea posibilitate.

Isi servi un pahar de vin rosu si se lasa sa cada pe canapea cu speranta de a-si limpezi gandurile. Ii placea acel apartament situat la etajul patru al casei Barone. Laura decorase acel apartament cu canapele din piele italiana, un birou vechi si covoare persane. Era superb, dar acele mobiliere elegante nu s-ar incadra bine cu un copil care ar face primii lui pasi.

Mergea prea repede. Inainte trebuia sa il conceapa, si apoi se va gandi in a schimba decoratiunea. In acel moment conceptia trebuia sa fie principala ei prioritate. Asta si oferta lui Ash, nu gura lui experta. Trebuia sa isi scoata acel sarut din minte pentru a putea gandi cu claritate, care nu era absolut deloc o misiune usoara. Cum de asemenea nu era usor sa decida cea mai buna optiune cu privire la modul de concepere a copilului.

Karen lua o inghititura de vin si isi reaminti intamplarile din acea zi. Cei de la clinica o averizasera despre procedura si despre sechelele ei atat emotionale cat si fizice daca nu reusea sa ramana insarcinata dupa primele incercari. Studiase profilurile  posibillilor donatori, iar majoritatea erau foarte bune. De asemenea vazuse si cateva cupluri in sala de asteptare.

Poate ca Ash avea dreptate. Oare isi doarea ea cu adevarat sa aduca pe lume un copil care nu isi va cunoaste originile, avand in vedere ca ea insasi crescuse fara sa stie adevarul cu privire la originea ei? Putea sa aiba incredere ca donatorii de sperma erau complet sinceri?   Pana la urma urmei, invatase de curand ca multe lucruri pe care le crezuse despre arborele ei  familial nu erau adevarate.

Karen puse paharul pe masuta si se intinse pe canapea. Daca decidea sa continuie cu inseminarea trebuia sa puna totul la punct in mai putin de trei zile, atata  timp  mai avea pana la perioada ei fertila. La fel s-ar intampla chiar daca ar accepta oferta seicului.

Doar gandul ca ar putea face dragoste cu el o infiora pe Karen. Nu putea nega faptul ca ideea era atractiva. De asemenea nu putea sa nege faptul ca acel sarut lasase o amprenta asupra libidoului sau.

In acel moment suna soneria. Karen se ridica de pe canapea simtind un junghi de panica. Poate ca Ash decise sa o viziteze in cautarea unui raspuns, raspuns pe care ea nu era pregatita  sa il ofere. Dar cand privi pe vizor si o vazuse pe Maria, pe de o parte se simti usurata si pe de cealalta parte se simti un pic dezamagita ca Ash nu venise sa o vada pentru a o convinge cu mai multe saruturi.

- Buna - isi saluta Karen verisoara. - Esti bine - o intreba cu ingrijorare vazandu-i aspectul obosit. Ce s-a intamplat?

Maria se lasa sa cada pe canapea si intr-o secunda lacrimile i se rostogoleau ce obraji, luand-o pe Karen prin surprindere.

- Ce s-a intamplat, Maria - repeta Karen intrebarea.

- E o poveste foarte lunga si foarte trista, Karen.

- Am toata noaptea la dispozitie - spuse Karen , prinzandu--o de  mana. Te rog, spune-mi ce ti s-a intamplat. Ma ingrijorezi.

- Asta mi s-a intamplat - raspunse Maria, ridicandu-si camasa alba si punandu-si mana pe pantec.

Karen privi catre  pantecul Mariei.

- Esti...

- Insarcinata? Da. Nimeni nu stie. Si nimeni nu trebuie sa stie cu exceptia ta.

Mai confuza ca niciodata, Karen ramase asa cateva secunde pentru a asimila acel impact.

- Cine este el?

- E cineva cu care ma vad in secret din luna ianuarie - raspunse Maria cu un suspin.

- In secret? Este casatorit, Maria?

- Mai rau. E un Conti.

Lui  Karen  nu ii venea sa creada, insa incerca sa asimileze acea informatie. Verisoara ei totmai ii spusese ca este insarcinata cu un barbat care apartinea familii rivale . Ambele clanuri, Conti si Barone, pareau dispusi sa continuie cu vechile certuri. Acum intelegea de ce Maria nu dorea sa se afle acest lucru.

- Se numeste Steven - continua Maria. E frumos si  afectuos si sunt foarte indragostita de el.

- Suna minunat, Maria. Cu exceptia chestiunii familiale, care este problema?

- Problema este chestiunea familiala. In ultima vreme sau intamplat multe lucruri: sabotajul inghetatii , incendiul de la fabrica... iar unii membrii ai familii cred ca cei din familia Conti se afla in spatele acestor incidente. Niciodata nu vor accepta relatia noastra. Daca vor afla adevarul, vor incerca sa ne separe, iar cele doua familii se vor uri si mai mult.

- Poate ca relatia voastra  si acest copil o sa termine cu tot acest razboi al orgoliilor.

- Nu cred ca asta se va intampla, cel putin nu acum. Vreau sa plec un timp din oras pentru a ma putea gandi bine la toate acestea. Si vreau sa o fac chiar acum, pentru ca incepe sa se vada. Am patru luni deja.

Alta surpriza pentru Karen. Dar daca statea sa se gandeasca bine, in ultima vreme Maria isi purtase camasa de serviciu peste pantaloni, insa niciodata nu ii daduse importanta acestui lucru pana acum.

- Daca pot sa fac ceva pentru tine, spune-mi.

- Am nevoie sa te ocupi tu de afacere in lipsa mea.

- Bineinteles - spuse Karen care era bucuroasa ca putea sa isi ajute verisoara , mai ales ca Maria o ajutase mult. - I-ai spus lui Steven ca doresti sa pleci?

- Nici macar nu stie de copil. Nu ar fi corect sa il impovarez cu asta acum, cel putin pana nu voi decide ce voi face.

- Doar nu ai de gand sa avortezi.

- Nu! - exclama Maria cu un gest ofensat. - Imi doresc acest copil, iar daca lucurile nu vor merge bine intre mine si Steven eu voi avea cel putin o parte din el .

- Chiar crezi ca relatia voastra are atat de putine sperante de a functiona?

- Mi-ar placea sa fiu mai optimista, Karen. Dar cred ca aceasta relatie este condamnata esecului. Sunt prea multe obstacole.

- Si unde vrei sa pleci?

- De asta am venit. Tu inca mai pastrezi casa din Montana?

- Am vandut-o unui prieten de familie - raspunse Karen dupa cateva momente timp in care se gandi la o alternativa. Am niste prieteni buni in Silver Vally, familia Calderonde. Au o ferma minunata si sunt sigura ca le-ar placea sa te aiba ca invitata atata timp vei vrea sa stai.

- Intr-adevar? - intreba Maria cu speranta.

- Sunt aproape sigura, dar o sa ii sun maine la prima ora pentru a ma asigura.

- Mi-ai salvat viata , Karen - spuse Maria, imbratisand-o. O sa imi fie dor de tine. Dar promite-mi ca nu ii vei spune nimic lui Steven. Si nici celor din familie. Nu vreau sa stie ca am plecat.

- Dar toata lumea o sa isi faca griji.

- O sa las o scrisoare celor din familie, unde o sa le explic ca am nevoie  sa plec pentru un timp - o asigura ea pe Karen, intreptandu-se catre usa. Si lui Steven de asemenea. Multumesc pentru tot.

Karen inchise usa dupa Maria si ii paru rau  de ea, pentru ca nu putea sa isi impartaseasca bucuria cu tatal copilului ei si cu familia. Isi reaminti de legaturile pierdute ale propiului sau arbore genalogic, si nu putea sa nege importanta lui. De asemenea nu putea sa nege faptul ca seicul Ashraf Saalem ar fi probabil un candidat de prima mana pentru a produce ceea ce ea avea nevoie. Si de asemenea nu putea sa nege ca fara indoiala ii va propotiona si placere. Spre enervarea ei, ideea asta o excita.

Erau prea multe lucruri la care trebuia sa se gandeasca si avea prea putin timp la dispozitie.