Un sarut îndrăzneț

Capitolul 14

Ash se afla in biroul lui asteptand -o pe Karen sa se intoarca. Avea in mana un pahar de whisky si incerca sa isi mentina calmul, desi ii era foarte greu avand in vedere ceea ce aflase cu o ora in urma. Prima data aflase de problemele sotiei lui prin intermediul lui Daniel, care il intrebase daca voiau sa iasa la cina, dar numai daca Karen se simtea bine. Prietenul lui se limitase doar la ai spune sa isi intrebe sotia despre ceea ce se intamplase in acea dimineata. Cand sunase la Baronessa si intrebase de Karen, Mimi nu fusese deloc discreta si ii spuse ca Karen lesinase. Desi Mimi il asigurase ca fusese singurul episod, Ash tot nu se linisti. Daca nu i-ar fi spus ca sotia lui era in drum spre casa, ar fi mers la Baronessa si ar fi insistat sa o aduca chiar el. Ash se simtea responsabil de starea sotiei lui. Noaptea trecuta se gandise doar la dorinta lui de a face dragoste cu ea. Poate ca sotia lui platise pretul faptului ca el nu se deranjase sa i-a in considerare starea ei. Incepand din acel moment va incerca sa aiba mai multa grija cu ea, asa cum merita,desi aata ar insemna sa isi tina mainile acasa pana va fi sigur ca actul amoros nu va pune in pericol starea de sanatate a lui Karen si a copilului. Un obiectiv dificil, avand in vedere cat a insemnat pentru el faptul ca ea i-a cerut sa faca dragoste, cat de mult insemnase pentru el fiecare moment petrecut impreuna. Karen era tot ce el isi putea dori de la o femeie. Cand auzi usa deschizandu-se trebui sa faca un efort enorm pentru a nu fugi sa o i-a in brate. In loc de asta, Ash se obliga pe el insusi  sa ramana asezat pastrandu-si determinarea. De indata ce Karen intra in camera, Ash observa cat de palida era.

- Buna! Ce faci? - saluta cu o voce atat de fragila ca si zambetul ei.

Ash opta pentru a-si mentine calmul si decise sa ii acorde beneficiul increderii.

- Bine. Cum a fost ziua ta?

- Agitata - raspunse Karen lasandu-si geanta si cheile pe masa si asezandu-se pe canapea.

- Nu s-a intamplat nimic special?

- Ca intodeauna - raspunse Karen.

Ash lua o gura de whisky, isi sprijini coatele de genunchi si se apleca un pic in fata strangand paharul cu atata forta incat mai avea putin si il spargea.

- Sa lesini inseamna pentru tine ca intodeauna?

- Ti-a spus Daniel  - intreba Karen devenind dintr-odata tensionata.

- Nu chiar. Doar mi-a spus sa am mai multa grija de tine atunci cand m-a sunat pentru a ma felicita pentru copil. In schimb, Mimi a fost mai clara.

- Nu a fost nimic. A fost doar o mica ameteala.

- Eu nu consider asta un nimic. Muncesti prea mult. Iti petreci mult timp la Baronessa, si apoi cand te intorci acasa supraveghezi decorarea casei. Lipsa de somn te afecteaza atat pe tine cat si pe copilul nostru.

- Am dormit suficient cu exceptia... bine cu exceptia noptii trecute - spuse Karen lasandu-si privirea in jos si inrosindu-se pana in varful urechilor.

- Stiu perfect ca comportamentul meu de noaptea trecuta a contribuit la problemele tale de sanatate matinale - spuse seicul neputand sa evite un junghi de vinovatie.

- Ti-am spus ca nu sunt atat de fragila - raspunse Karen lasand sa ii scape un oftat. I-am spus de asemenea si lui Mimi sa nu isi faca griji si ca voi incerca sa nu mai stau atat de mult in picioare.

- Si eu i-am spus lui Mimi ca nu te vei intoarce un timp la munca.

- Nu aveai nici un drept sa iei aceasta decizie - raspunse ea sarind de pe canapea.

- Si ce altceva puteam sa fac? Daca nu vrei sa ai grija tu de tine, fii sigura ca o voi face eu.

- Nu am nevoie de un gardian - spuse Karen punandu-si mainile in solduri.