Un sarut îndrăzneț

Volumul 2 - Pasiune eterna

Capitolul 2.

Maria auzi vocea profunda a lui Steven si ii cazu pe jos unul dintre pachetele pe care le avea in pungile de cumparaturi.

- Cred ca este Maria - spuse Magdalene.

Maria se pedepsi mental pentru ca se comporta ca o scolarita prostuta doar fiinca ii auzi vocea. Ridica pachetul care cazuse si il baga inapoi in punga.

- Maria? Esti tu? - striga Magdalene.

- Da, sunt eu - raspunse Maria surprinsa de faptul ca reusise sa articuleze un cuvant in ciuda agitatiei care o invadase. Imediat vin - contiua ea incercand sa se calmeze.

Dar Magdalene iesise deja pe hol in intampinarea ei.

- Cat ai intarziat! Eu si Louis eram pe punctul de a tremite pe cineva dupa tine.

- Imi pare rau ca v-am ingrijorat - spuse Maria. - Am profitat de faptul ca am fost in oras pentru face unele cumparaturi pentru Craciun.

- Vad - raspunse Magdalene aruncad o privire in pungile cu cadouri. - Si vizita la ,medic? - intreba ea luandu-i pungile din maini. - Totul este bine?

- Da, da , totul este foarte bine - raspunse Maria dandu-si jos manusile punandu-le in buzunarul hainei groase de iarna. Cred... cred ca o sa imi las haina pe mine. Imi este un pic cam frig - spuse ea decisa sa mai amane inevitabilul si sa isi ascunda corpul sub acea haina.

- Se vede ca esti inghetata - spuse Magdalene luand-o de maini si arcuindu-si o spranceana. - Esti bine micuto?

Maria renunta sa ii mai aminteasca acelei femei micute si bruneta ca era cu un cap mai inalta ca si ea si ca burta ei incepea sa semnene cu o minge de baschet, "Micuto" era un adjectiv care nu i se potrivea.

- Da, ma simt perfect - minti ea. - Doar ca afara deja soarele apune si incepe sa se faca si mai frig.

- Bine, atunci intra. Am o surpriza pentru tine. O vizita - continua cu ochii stralucitori, inainte de a se intoarce si de a se indrepta catre salon.

Dar Maria ramase paralizata acolo unde era.

- Maria? - o striga Magdalene cand isi dadu seama ca nu o urma. - Esti sigura ca te simti bine?

- Da, sunt bine. Pefect chiar.

- Atunci vino, micuto - insista femeia ghidand-o spre salon. Uite cine a venit tocmai din Boston pentru a te vedea - anunta ea cu mandrie.

Maria stia de dinainte de a pune un picior in camera ca urma sa se intalneasca cu Steven acolo, chiar daca stiuse tot nu luase din putere impactului de al vedea din nou. Exact asa cum se intamplase si prima data cand privirile lor se intersectara la nunta lui Nicholas si Gail, cu aproape un an in urma, Maria simti ca plamanii ei raman fara aer. Atunci nu stiuse ca era vorba de Steven Conti. Tot ce stiuse in acel moment era ca se simtise extrem de atrasa de acel barbat. Mai mult decat atrasa, trebuise sa admita. Posedata de el. O singura privire ii fusese de ajuns pentru a stii ca acela era barbatul pe care il asteptase toata viata. Acum se imbata din nou cu imaginea lui. De la constitutia lui inalta si atletica, pana la umerii acei lati si puternici care imbracau acel costum la perfectie. Parul sau negru si un pic lung care ii dadea un aspect rebel, diferit de milionarul care era in realitate. Maria isi reaminti dintr-odata textura acelui par prin care isi trecuse degetele de fiecare data cand facuse dragoste cu el.

Dandu-si seama de ceea ce facea, Maria isi indeparta dintr-odata acele amintiri atat de periculoase. Isi ridica privirea pentru a o intalni pe a lui Steven , insa ramase fara aer cand ii vazu ochii aceia atat de albastri. Vreme de o secunda fu incapabila sa respire. Prinsa in focul ochilor sai, inima ii batea cu frenezie in timp ce Steven traversa salonul indreptandu-se catre ea. Nu isi lua privirea de pe ea nici macar o secunda, si atunci cand o prinse de mana , Maria simti ca va lesina in orice moment.