Un sarut îndrăzneț

Capitolul 13

-  Esti fiica lui Luke Barone?

Karen se intoarse si dadu peste o femeie in varsta imbracata complet in negru cu parul alb si cu niste ochi caprui profunzi. Statea in picioare langa o masina albastra care era parcata langa intrarea in Baronessa. Daca nu ar fi fost pentru asta , Karen ar fi luat-o drept o cersetoare.

- Luke a fost tatal meu. Eu sunt Karen Saalem. Cine sunteti dumneavoastra?

- Asta nu are importanta - raspunse femeia facand cativa pasi catre Karen. Dar exista ceva ce ar trebui sa stii. Ca si membru al familiei Barone, tu de asemenea esti blestemata.

Karen se simti ca si cum ar fi aterizat intr-un film de groaza. Poate ca ar fi simtit un pic de teama daca femeia nu ar fi avut acel aspect atat de fragil si inofensiv, cu exceptia severitatii care se citea in ochii ei.

- Bine, adevarul este ca nu cred in blesteme.

- Ar trebui sa crezi - o avertiza femeia. - Tu nu esti diferita de ceilalti. Esti condamnata sa iubesti un barbat care niciodata nu iti va corespunde.

Karen auzise suficiente idiotentii melodramatice.

- Sa aveti o zi buna - spuse Karen  schitand un zambet fals si intrand in gelaterie.

Daniel era asezat la bar servind o cafea.

- Mai sa fie daca nu este chiar sotia seicului - glumi Daniel.

- Azi se pare ca sunt mai degraba o Barone si sunt blestemata - raspunse Karen asezandu-si geanta pe bar.

-  Te deranjeaza daca imi explici? - intreba Daniel inclinandu-si capul intr-un gest de confuzie.

- O femeie ciudata m-a oprit la intrare si mi-a spus ca deasupra mea pluteste un blestem - spuse Karen facand un semn catre geam.

Daniel se ridica de la bar si se indrepta catre geam. Batrana inca se afla in fata intrarii.

- E Lucia Conti - spuse Daniel inainte de a se aseza din nou la bar. Femeia aceea aduce doar probleme.

- Te referi la acea Lucia Conti care a aruncat blesteme asupra celor din familia Barone? - intreba Karen sprijinindu-se de bar. - Maria mi-a povestit despre ea cand am ajuns in Boston, dar nu mi-am imaginat ca inca traieste.

- Pai inca traieste. Si ii blesteama pe cei din familia noastra de mai bine de treizeci de ani. Blestemul Sfantului Valentin. Si ceea ce este cel mai ciudat e ca din acea zi s-au intamplat lucruri  ciudate, inclusiv rapirea tatalui tau.

Karen era prea pragmatica pentru a crede in blesteme. Credea ca de fapt era vorba doar de coincidente.

- Bine, presupun ca acum fac parte din familie in mod oficial.

Karen dadu acelui comentariu o nota de umor, dar totusi nu putea sa ignore cuvintele lui Lucia. Era indragostita de un barbat care nu putea sa ii corespunda? Pentru a evita sa se gandeasca la acel lucru, isi concentra atentia asupra lui Daniel.

- Ce faci aici atat de devreme ?- il intreba.

- Trebuie sa te intreb ceva.

- Da-i drumul - spuse Karen legandu-si sortul .

- Toata familia se intreaba unde este Maria. Stiu ca voi două sunteti foarte unite si avand in vedere ca tu ai fost ultima persoana care a vazut-o, am decis sa vin sa te intreb daca stii unde este.

- Si-a luat o mica vacanta.

- Fara sa spuna la nimeni - intreba Daniel sceptic. Mi se pare foarte ciudat.

Karen nu era foarte sigura ce sa ii raspunda. Si nici nu intelegea de ce tonul vocii lui Daniel se auzea atat de departe, si nici de ce privirea i se incetosa si nici de ce dintr-odata nu isi mai simti picioarele. In chestiune de cateva secunde totul deveni negru in fata ochilor.