Un sarut îndrăzneț

Capitolul 5

Inima lui Karen batea cu o mie pe ora in timp ce intra in lift si apasa butonul catre ultimul etaj al hotelului New Regents. Odata ajunsa in fata usii, isi aranja mai bine geanta pe umar, trase adanc aer in piept si suna la sonerie, hotarata sa se intalneasca cu Ash. Insa nu se astepta deloc ca cel care sa-i deschida usa sa fie Daniel.

- Ce faci aici? - il intreba cu o voce uimitor de linistita in comparatie cu surpriza de care avuse parte.

- Vizitez un prieten - raspunse Daniel, iesind pe coridor. Si tu? Afaceri sau placere?

Karen nu avea nici o idee daca Ash ii povestise ceva lui Daniel, dar adevarul era ca nici nu voia sa stie. Din primul moment in care il cunoscuse pe Daniel acesta isi luase foarte in serios rolul de frate  mai mare. Fratele mai mare care se distra luand-o intodeauna peste picior. De aceea Karen nu voia sa ii dea motive sa o faca din nou.

- Sunt aici cu o chestiune de afaceri - raspunse ea. Salut-o pe Phoebe din partea mea.

- Bineinteles - raspunse Daniel, aplecandu-se un pic catre ea si vorbindu-i cu voce joasa. Nu uita sa pui cartonasul cu Nu deranjati.

Se indeparta de ea cu un zambet viclean pe  buze, lasand-o singura cu seicul, care aparuse in pragul usii. Expresia lui era una linistita si increzatoare. Arta foarte bine imbracat cu camasa si pantaloni negri.

- Intra, te rog - spuse Ash, facand un semn cu mana.

Karen trecu pe langa Ash, iar delicioasa aroma pe care o emana corpul lui  ii  trezi  toate simturile. Era o aroma unica, intensa, exotica, care o facu sa viseze la nopti arabe, apusuri de soare in desert, si sex pe nisip.

Cerule Sfant.

Pentru a evita sa il priveasca direct pe Ash, Karen isi concentra antentia pe ampla sufragerie a apartamentului. Usiile din cristal dadeau catre o terasa de unde  se putea vedea  centrul Bostonului, luminat la acea ora de sute de luminite.

- Ce loc placut - comenta ea dupa ce admirase mobilierul din mahon si canapelele din piele. Vii des aici?

Doamne parea o femeie care agata barbati intr-un bar si nu o femeie inteligenta si sofisticata care indeplinea o misiune. Insa Ash avea harul de a o face sa spuna prostii si de a o zapacii.

- De  moment apartamentul acesta este casa mea - raspunse seicul facand cativa pasi in directia ei.

- Si unde locuiesti in mod normal?

- Acolo unde ma poarta afacerile. Nu am o locuinta permanenta.

Ca si cum Ash ar fi un puternic magnet, Karen avansa catre el. Isi stranse geanta la piept, ca si cum ar putea sa o apere de magnetismul lui.

- Serios? Mi se pare ciudat sa nu ai un loc pe care sa il numesti acasa.

- Sper sa ma instalez  in Boston.

Ash scurta si mai mult distanta care ii separa.Erau foarte aproape unul de celalalt, insa Karen nu avea de gand sa faca un pas in spate, desi stia ca ar trebui.

- De ce ai venit, Karen?

- Vreau sa iti pun cateva intrebari.

- Ti-ar placea sa iei un loc inainte? - intreba seicul , facand un semn catre canapea.

- Da - raspunse ea, gandindu-se ca ar fi o idee buna.

Se aseza in aseza pe canapea, gandindu-se ca Ash va lua loc pe scaunul din fata, insa el se aseza langa ea, incrusisandu-si picioarele si asezadu-si  bratul pe spatarul canapelei. Parea ca se simte confortabil , lucru care o deranja pe Karen.  De asemenea o deranja si modul in care corpul ei reactiona la apropierea lui, imaginandu-si ca Ash o intindea pe covorul moale care se aflau la picioarele lor.