Un sarut îndrăzneț

Volumul 2 - Pasiune eterna

Capitolul 11

Maria isi dorea din tot sufletul sa se certe cu Steven dar stia ca el are dreptate. Fusese o prostie din partea ei sa nu dea mai multa atentie vremii. Dar se trezise singura si melancolica, iar mai apoi fusese ocupata facand biscuiti pentru cei doi soti.

- Presupun ca nu am de ales, nu-i asa?

- Nu.

Maria inspira profund si nu putu sa evite un junghi de gelozie cand o vazu pe Sophia intrand in bucatarie si alintandu-se la picioarele lui Steven.

- Atunci ar fi mai bine sa ma duc sa verific daca sunt cearceafuri si prosoape curate in camera de oaspeti.

- Pana atunci ma duc sa vad care dintre telefoane nu este asezat bine in furca.

- Ma duc eu - spuse repede Maria banuind ca era vorba despre telefonul care se afla in camera ei.

- Bine.

Steven se indrepta catre scaun si isi lua haina cu Sophia pe urmele lui.

- Unde mergi?

- Sa arunc o privire la generator. Louis mi-a aratat unde este si vreau sa ma familiarizez cu el in caz ca o sa ramanem fara lumina.

- Tradatoare-o - murmura Maria  vazand ca Sophia iesi dupa Steven.

Era suparata pe Sophia, pe ea insusi si pe Steven. Urca scarile catre dormitorul ei, si spre nemultumirea ei gasi telefonul deranjat. Traversa camera si aseza receptorul inapoi la locul lui inainte de a iesi din nou pe hol pentru a se indrepta catre camera de oaspeti. Puse cearceafuri curate pe pat si se asigura ca sunt prosoape curate in baia care unea cele doua dormitoare. Apoi cobori din nou jos.

Tocmai intrase in bucatarie cand auzi usa de la intrare deschizandu-se. Sophia se piti inauntru. Blana ei gri era acum acoperita de fulgi albi. De indata ce Steven se scutura si el de zapada intra inauntru, cu bratele pline de lemne.

- Ai putea te rog sa inchizi usa? - ii ceru.

Maria fugi repede catre usa si o inchise. Apoi il urma pe Steven pana in salon, unde el incepuse deja sa aseze lemnele in cosul care se afla langa semineu.

- Am verificat generatorul si se pare ca este in conditii bune pentru a fi folosit in caz de nevoie - spuse Steven in timp ce aranja lemnele. Dar m-am gandit ca ar fi o indee buna sa aud si niste lemne.

- Cu siguranta ai dreptate - spuse Maria.

Si isi dadu seama ca lucrul acesta ar fi trebuit sa il faca ea. In timp ce Steven muncea, se indrepta spre cuier pentru as lua haina si fularul. Apoi isi lua manusile si se intoarse in salon.

- Unde crezi ca mergi - o intreba Steven ridicandu-se in picioare.

- Sa te ajut sa aducu mai multe lemne.

- Ma descurc si singur, Tu ramai aici  la caldura.

Refuzul lui Steven nu ajutase prea mult la starea ei de spirit care nu era tocmai una buna.

- Nu ma trata ca pe o femeie inutila si lenesa, Steven - spuse. Un pic de zapada nu o sa imi faca rau, si sunt perfect capabila sa aduc niste lemne.

- Crede-ma: Nimeni nu ar putea sa te acuze ca esti o femeie lenesa sau inutila - o asigura Steven lasand sa ii scape un oftat. Nu am nici cea mai mica indoiala ca nu o sa te descurci cu tot ce se pune in carca ta.  Dar avand in vedere ca esti insarcinata in sapte luni, si afara este o furtuna de zapada si o sa ramane izolati aici pentru cine stie cat timp. Ce nevoie este sa mergi printr-un fig de moarte si sa risti sa te imbolnavesti si sa te pui in pericol atat pe tine cat si pe copil.