Un sarut îndrăzneț

Volumul 2 - Pasiune eterna

Capitolul 4.

 Aceea era o greseala, gandi ea inspirand aroma atat de familiara a lui Steven. Toate simturile ei erau inundate de acel miros. Mirosea a sapun, a zapada proaspata si a padure. Si Maria nu putu sa evite sa nu se gandeasca la multimea de dati in care acele arome ii amintira de el pe parcursul ultimelor luni, si cat de mult o facusera sa isi doreasca sa fie din nou in bratele lui.

Cand Steven incepu sa coboare in jos cu saruturile, Maria fu constienta ca se juca cu focul. Il dorea pe Steven cu disperare si il iubea cu aceiasi intensitate ca pana acum. Dar nu aveau viitor. Ea stia acest lucru, il stiuse dela bun inceput. Nici macar copilul pe care il purta in pantec nu va reusi sa ii aduca impreuna. Sa construiasca un viitor.

- Steven... - incepu sa spuna stiind ca va trebui sa ii ceara sa se opreasca.

Dar atunci Steven o saruta pe gat si protestul ei muri pe buze. Isi dadu capul pe spate, permitandu-i accesul pe care il cauta. In timp ce o saruta, inceputul de barba a lui Steven ii atinse pielea delicata. Era o senzatie erotice si seducatoare. Cand el linse acea zona atat de sensibila, Maria fuse pe punctul de a striga. Isi inclesta degetele in pulovarul lui, minunandu-se in fata senzatiei acelor muschi duri care se ascundeau pe dedesubt.

- Esti atat de dulce, incredibil de dulce... - murmura Steven cu respiratia intretaiata.

Lui Maria ii batea inima cu atata putere incat se temu ca o sa ii sara din piept in orice moment.

- Dumnezeule, Maria, mi-a fost atat de dor de tine - continua sa spuna Steven cu o secunda inainte de a o saruta din nou cu pasiune.

- Si... si mie mi-a fost dor de tine - reusi ea sa spuna, pierduta complet in marea de placere. - Imi pare rau ca nu ti-am spun nimic despre copil... si imi pare rau ca am fugit in felul acela...

- Ti-am spus deja ca asta nu mai are importanta - o intrerupse Steven cu o alta ploaie de saruturi.

Cand el isi ridica intr-un final capul, Maria ar fi putut jura ca pamantul se invarte sub picioarele ei. Facand un efort pentru a se controla isi arunca bratele dupa gatul lui si doar atunci isi dadu seama ca Steven o ducea spre canapea. O aseza cu blandete peste perne si apoi se aseza langa ea. Maria abia avuse timp sa inregistreze ceea ce se intampla cand Steven ii lua fata intre maini, o saruta pe frunte si spuse:

- Singurul lucru care conteaza in acest moment este faptul ca suntem din nou impreuna. Iti jur, nu voi permite ca nimic sa ne separe din nou.

Acele cuvinte avura efectul unui dus cu apa rece, si Maria isi reveni intr-o secunda.

- Steven... -incepu sa spuna...

- Iti jur, Maria, voi fi cel mai bun tata si sot pe care ti l-ai putut imagina - continua sa spuna Steven.

- Steven, nu - spuse ea devenind dintr-odata mai rigida.

- Ce e cu tine? E copilul? V-am facut rau la careva?

- Nu, copilul e bine. Si eu de asemenea - il linisti.

- Atunci, ce se intampla?

- Trebuie sa luam totul cu calm. Totul se intampla prea repede.

- Iubito, avand in vedere privelistea care o am de aici, eu cred ca trebuie sa ne grabim - glumi Steven coborandu-si privirea catre pantecul ei. Pe cand este prevazut sa se nasca copilul?

- In februarie - raspunse Maria. - In ziua de Sftantul Valentin, paisprazece februarie.

Astepta cateva momente  pentru ca el sa isi dea seama de termibilul destin al acelei dati. Dar Steven nu paru sa isi dea seama.