Capitolul 12

12.9K 860 38
                                    


Ash nu era capabil sa inteleaga senzatia de teama care il invadase aunci  cand aflase de sarcina lui Karen. Ar fi trebuit sa isi imbratiseze sotia si sa sarbatoreasca acea veste minunata, dar in schimb el se refugiase in biroul lui. Cu ani in urma invatase ca in unele ocazii era necesar sa se distanteze un pic pentru a vedea lucrurile din alta perspectiva. Dar in acea seara nu era capabil sa se concentreze la munca. Singul lucru pe care il putea vedea era Karen si bucuria care se reflecta pe chipul ei cand il anuntase de sarcina. Ash simtise nevoia de a o lua in brate, de a o imbratisa, de a o saruta cu pasiune si de a o duce in pat pentru a sarbatori. Dar in loc de asta se lasase purtat de teama ca acum ca concepusera un copil ea il va lasa cu mult inainte de termenii acordului. Ash fusese abandonat odata de o femeie pe care o iubise cu tot sufletul lui. In schimb ea nu ezita sa accepte banii pe care propiul lui tata ii oferise si plecase fara a mai privi inapoi. Ash supravietui, dar jurase sa nu mai faca aceiasi greseala niciodata, si reusise. Si asta pana o intalnise pe Karen.

Seicul inchise brusc laptopul si dadu la o parte documentele. Trebuia sa mearga in cautarea sotiei lui. O gasi in dormitorul principal, asezata in pat , imbracata cu o camasa din bumbac simpla si cu o carte in mana.

Cand isi ridica privirea pentru al privi, Ash ii  vazu indata lacrimile. Simti un val de remuscari si dorinta de a o proteja.

- Imi pare rau, Karen - spuse inconjurandu-i delicatii umeri cu bratele. Nu vreau sa suferi din cauza racelii mele.

- Nu e vorba doar de reactia ta - spuse ea stergandu-si  cu maini tremurande lacrimile. E din cauza asta - spuse ea facand un semn catre carte. E jurnalul bunicii mele. Citeam partea in care povestea cum il aduse acasa pe tatal meu dupa ce il rapise din spital fiind constienta ca ceea ce facea nu era bine.

- Dar a decis sa ramana cu un copil care nu era al ei - spuse Ash ,care cunostea povestea de la Daniel.

- Da, dar e evident ca s-a simtit foarte vinovata de acea decizie. Asta nu schimba lucrurile, dar eu am iertat-o deja. Mi-ar  fi placut sa ii spun lucrul acesta inainte ca ea sa moara.

- Trecutul e precut. Haide sa il lasam asa - Spuse Ash.

Era curios ca acele cuvinte atat de intelepte sa iasa de pe buzele unei persoane care nu fusese capabil sa isi ierte tatal. Si nici nu credea ca il va ierta vreodata.

- Am avut doi bunici  minunati si niste parinti extraordinari - spuse Karen lasandu-i sa ii scape un suspin. Acum nu mai este nici unul dintre ei si nu pot sa le spun de copil.

- E sunt aici pentru tine, Karen - murmura Ash imbratisand-o si simtindu-se inca si mai vinovat de felul cum se comportase cu ea mai devreme. - O sa fiu aici pentru tine si pentru copilul nostru.

- Te deranjeaza daca ma imbratisezi un pic mai mult.

- Mi-ar placea

Karen indeparta cearceafurile si il trase catre pat. Ash stiuse ca era pe punctul de a trece o noua proba a vointei. Isi dadu singur camasa si pantofii, convins ca asa era mai bine date fiind circumstantele. Se intinsera imbratisati, Ash luptand impotriva cerintelor corpului sau, impotriva dorintei de a-si da jos pantalonii si boxerii, impotriva dorintei de ai da jos camasa si de ai acoperi sanii cu palmele lui si de ai rafata trupul cu gura. Dar era constient ca ea avea nevoie doar de consolare.

Respiratia lui Karen deveni mai domoala si corpul ei se relaxa. Dorinta lui Ash continua sa fie prezenta, la fel ca si emotiile care amenintau sa iasa din locul in care erau inchise de multi ani.

Stiind-o adormita, Ash isi aseza incet mana pe pantecul lui Karen, locul unde se odihnea copilul sau. Ea ii daruise promisiunea unei noi vieti si speranta ca venirea lui va dura. Ii daruise mai mult decat el crezuse vreodata ca este posibil.

Karen nu putea sa creada cat de bine se simtise pe durata intregii saptamani. Nivelul ei de energie era mai inalt decat isi imaginase, avand in vedere ca medicul ei ii spuse chiar in acea dimineata ca in mod normal ar trebui sa aiba stari de somnolenta. Dar adevarul era ca nu putuse sa doarma desi isi petrecuse noptiile simtindu-se sigura in bratele lui Ash , vorbind linistit, si nimic mai mult. Ii luase mult sa il convinga sa isi puna ceva de dormit, pentru ca el prefera sa doarma dezbracat. Intr-un final acceptase sa isi puna o pereche de pantaloni de pijama dar doar atat. Si, oricat de ciudat ar putea sa para, Ash se multumea doar sa o imbratiseze. De multe ori, Karen fusese pe punctul de a se lasa purtata de dorinta si de ai cere sa faca dragoste, dar se abtinuse.  Pe de o parte pentru ca orgoliul ei o impiedica, si pe de alta parte din cauza fricii ei de a nu se implica prea mult emotional.

Oricare ar fi fost motivul evitase sa aiba orice contact intim, si era pe punctul de a-si pierde capul. Poate ca era o nebunie sa ii ceara sa faca dragoste, dar incepea sa nu o mai intereseze catusi de putin acel acord si nici termenii lui. Mai ales in acea noapte.

In timp ce Karen aduna farfuriile de la cina, Ash facu un dus apoi se reuni cu ea in bucatarie pentru a o ajuta. Acea devinise o parte din rutina lor. Desi el purta o simpla camasa alba si pantalonii de pijama, acea intalnire i se paruse orice numai rutina nu. Fiecare miscare inocenta pe care o faceau  in timp ce isi terminau treburile trezea libidoul lui Karen. Lui Karen ii venea sa il incalece fara nici o ezitare.

- Ma ingrijoreaza faptul ca muncesti prea mult la gelaterie - spuse Ash cu o expresie serioasa. - Ce bine ca la sfarsitul saptamanii vor ajunge si restul electrocasnicelor care lipsesc si nu va mai trebui sa spalam farfuriile cu mana. De asemenea cred ca ar trebui sa incepem sa cautam o femeie de serviciu. Casa este foarte mare, si dupa ce o sa se nasca copilul nu o sa mai ai timp pentru nimic.

- Si de ce nu angajam un baiat pentru curatenie - spuse Karen cu o expresie jucausa. De fapt, tu stergi farfuriile, nu? Si sa stii ca nu iti sta deloc rau.

- Imi place sa lucrez cu mainile, desi prefer sa ating altceva decat farfurii - spuse Ash privind-o cu senzualitate.

Karen isi aminti atunci de senzatia acelor maini pe pielea ei. Ca si cum Ash i-ar fi citit gandul lasa prosopul la o parte si se pozitiona in spatele ei pentru a aseza o farfurie in dulap, lipindu-si corpul de al ei.

Karen isi musca buza pentru as reprima un geamat. Il dorea acolo si in acel moment, ii era indiferent daca o vor face pe podeaua bucatariei sau deasupra pe frigider, orice loc era valid pentru a-si satisface hormonii. Pentru ca cu siguranta aceasta era cauza acelei dorinte incontrolabile pe care o simtea pentru Ash. O problema hormonala care se datora sarcinii. Cel putin suna logic.

- Si ce servicii speri sa iti ofere baiatul tau de curatenie - intreba amuzat Ash in timp ce inchidea dulapul.

- Bine, stii tu, glumi ea sprijinindu-se inonstient de  pieptul lui. Sa stearga praful, sa dea cu aspiratorul, si bineinteles sa faca mai faca din cand in cand cate un masaj.

- Nu iti place masajele mele? - intreba Ash atingandu-i usor ceafa cu mainile.

- Adevarul e ca da - raspunse ea inclinandu-si capul un pic in fata pentru ai permite mai bine accesul. Si mai ales cand atingi punctul potrivit.

- E mai bine asa? - intreba Ash lasand sa ii alunece mainile de-a lungul spatelui.

- Cred ca pe aici nu ar fi rau  - sopti Karen asezandu-i mainile pe unul dintre sani fara sa se gandeasca la consecinte.

- Mai bine? - insista el in timp ce desena cerculete in jurul micutelor margelute.

- Am nevoie... - murmura Karen ghidandu-i mainile mai jos de pantec. - Am nevoie...

- De ce ai nevoie, Karen? - intreba Ash cu o soapta care o facu sa se infioare de dorinta.

- Am nevoie de tine, Ash - raspunse ea intorcandu-se si trecandu-si bratele dupa gatul lui. Am nevoie sa fiu cu tine in toate sensurile.

Ash stia exact la ce se referea, dar voia sa o auda spunand si pe Karen nu o interesa sa ii dea acea satisfactie.

- Iti cer sa faci dragoste cu mine.

- Esti absolut sigura?

- Absolut .

- Atunci poate ar trebui sa ne retragem in dormitorul nostru - sopti Ash sarutand-o pe gat. O sa fac dragoste cu tine intr-un mod salbatic si prefer pentru binele spatelui tau sa stai pe o suprafata moale.

Un sarut îndrăznețUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum