Un sarut îndrăzneț

Capitolul 9

Cu putin inainte de ivirea zorilor, Ash se indrepta catre terasa cu o ceasca de cafea si cu un pumn de sentimente pe care nu era capabil sa le explice. Exact asa cu prevazuse, sa faca dragoste cu Karen fusese una dintre cele mai placute experiente. Dar nu luase in calcul acea  durere pe care o simtea in inima dupa ce facuse dragoste cu ea. Mergea dincolo de dorinta si punea sufletul sau in alerta. Ash nu se temea aproape de nimic. Escaladase stancoasele culmi ale lumii  finantelor, iesise de sub aripa tatalui sau si abandonase singurul camin pe care il cunostea pentru a-si cauta propiul loc in lume. Dar sa se indragosteasca de o alta femeie, de o femeie care de asemenea ar putea sa il abandoneze, era ceva ce nu era dispus sa infrunte. Nu putea sa isi permita sa simta pentru ea mai mult de o calda afectiune. Nu voia mai mult. Obligatiile lui cu privire la Karen  se reduceau doar la a avea un copil si la stabilirea unei relatii bazate pe respect reciproc, nu la dragoste. Dar nu putea sa nege ca ii placea ca ea era  atat de pasionala, atat de puternica, si o dorea cu fiecare respiratie. Nici macar aerul rece al Bostonului nu era capabil de a ai stinge caldura cand se gandea la posibilitatea de a se reintoarce in pat si de a ajunge la cote mai mari. Inca nu incepuse sa ii arate lui Karen toate modurile in care un barbat si o femeie puteau sa isi ofere  reciproc placere. Prefera sa ii  dezvaluie acele aspecte in doze mici. Daca ea decidea sa ii acorde acea onoare in urmatoarele luni. In urmatorii ani.

- Plec.

Ash se intoarse si o vazu pe Karen in pragul usii imbracata cu o pereche de pantaloni negri, o camasa alba si parul prins intr-un coc. Daca nu se insela el , ea parea dispusa sa se intoarca la munca, lucru care il infurie.

Aseza usor ceasca de cafea pe masuta, si incerca sa isi tina in frau furia.

- Unde mergi atat de devreme?

- La munca. Trebuie sa deschid gelateria pentru ca Maria nu este.

- Inseamna ca te intorci mai repede astazi? - intreba Ash, bagandu-si mainile in buzunarele halatului.

- Adevarul este ca nu stiu. O sa verific turele, dar cu siguranta va trebui sa raman pana diseara.

- Si apoi?

- La ce te referi? - intreba Karen arcuindu-si o spranceana.

- O sa te intalnesti cu mine aici?

- Presupun ca as putea, cel putin inca doua  nopti - raspunse ea dupa ce isi musca buza de jos cateva secunde.   Atunci se va termina perioada fertila.

- Atunci, nu ai nici o intentie de a locui impreuna ca sot si sotie? - insista Ash apropiindu-se de ea.

- Nu stiu. Imi place apartamentul meu, dar nu cred ca tie ti-ar placea sa locuiesti acolo.

- Mie mi-ar placea sa locuiesc acolo unde locuiesti si tu.

- Poate ar trebui sa vorbim despre asta mai incolo - raspunse Karen ferindu-si privirea. - Daca nu plec acum o sa prind blocajul si o sa ajung tarziu. I-am promis Mariei ca o sa am grija de afacere cat timp este ea plecata.

- Cand se va intoarce Maria nu va fi nevoie sa mai continui sa lucrezi.

- Ash, am intentia de a continua sa lucrez la Baronessa - spuse ea fara nici o ezitare. Imi place munca mea.

- Si daca ramai insarcinata?

- Pot sa lucrez pana se naste copilul.

- Atunci, nu am nimic de spus cu privire la acest lucru.

- Nu, bineinteles ca nu. Imi place sa fiu independenta. Nu o sa stau toata ziua acasa fara sa fac ceva. Cand o sa vina copilul, atunci o sa imi reconsider optiunile.

Ash se simtea prins intre furie si frustrare. Focul din ochii lui Karen alimenta in el o dorinta irationala de a o lua in brate, de a o duce inapoi in pat si sa foloseasca toate tacticile sexuale pe care le cunostea pana o va face sa uite de munca si de tot, cu exceptia lui.

- Du-te la munca - spuse atunci, cu o stare de spirit pe care nu o simtea. O sa vorbim despre toate acestea cand o sa te reintorci.

- Multumesc pentru permisiune - raspunse Karen privindu-l cu asprime , - dar in ceea ce priveste munca mea nu mai este nimic de vorbit.

- Crezi ca as putea sa te conving sa iti iei ramas bun de la mine cu un sarut? - intreba el cu un zambet, schimband strategia. Asa o sa imi treaca mai bine ziua pana ne revedem.

- Presupun ca da - raspunse Karen cu un oftat - , desi in aceste momente nu am chef sa ma arat prea dragastoasa cu tine.

Acel lucru era ceva  pe care Ash era dispus sa il remedieze. Se apropie de ea,si fara cea mai mica sovaire o saruta cu toata forta pasiunii , a dorintei sale. Si Karen raspunse in acelasi mod in care o facuse in ziua in care aceptase propunerea lui, in acelasi mod in care o facuse noaptea trecuta. Ca si cum ar incerca sa demonstreze cine detinea controlul. Si adevarul era ca si Ash incepuse sa se intrebe acelasi lucru.

Gurile lor se unira ca si cum amandoi aveau nevoie de respiratia celuilalt pentru a supravietui. Geanta de voiaj a lui Karen cazuse jos si isi incolaci bratele in jurul gatului lui Ash. El ii inconjura talia si o lipi mai mult de el pentru ai da de stire ca putea duce situatia mai departe, ca putea sa o duca pe culmea placerii. Dar Karen nu permise ca lucrurile sa mearga dincolo de un sarut si se indeparta.

- Rabda pana diseara - spuse cu un zambet, in timp ce isi ridica de jos geanta. -   Si intre timp ai putea sa comanzi de  la room service un suc de portocale. Se spune ca este foarte bun pentru fertilitate.  Ne vedem mai tarziu.

Si spunand asta pleca, lasandu-l pe Ash singur cu incomoditatea sa si cu o puternica determinare.

Aveau mult de invatat unul de la celalalt si multe decizii de luat. Refuza sa locuiasca separtat de ea. Pana la urma urmei, era sotul ei. Bineinteles, apartamentul hotelului nu era un camin adevarat, doar o resedinta temporara. Luase in considerare posibilitatea de a se muta cu Karen, dar un apartament nu ar fi suficient daca vor avea un copil, deci mai ramanea doar o singura optiune.

Cu starea de spirit reinoita de un nou obiectiv, Ash intra in dormitor si isi lua telefonul. Daca averea ii era de ajutor, atunci discutia locuintei se va incheia chiar in acea zi.