Un sarut îndrăzneț

Capitolul 15

Cand ajunsera acasa Karen intra repede in baie si se pregati pentru culcare. Pe toata durata drumului  spre casa Karen simtise de multe ori ca Ash ar vrea sa spuna ceva, insa ramase tacut, aproape taciturn. Nu avea nici o idee ce provocase in el acea melancolie. Cand iesise din baie il vazu pe Ash in picioare  langa pat. Purta doar pantalonii de pijama si chipul sau reflecta o expresie distanta.

- Preferi sa dorm pe canapea - o intreba Ash in timp ce Karen indeparta cuvertura.

- De ce as prefera? - spuse ea privindu-l fix.

- M-am gandit ca te vei simti mai comoda avand tot patul pentru tine.

- E un pat foarte mare, Ash. Abia daca imi dau seama ca esti aici.

Aceea era o minciuna gogonata. Intodeauna stia daca era sa nu acolo.

- Daca esti atat de sigura...

- Sunt raspunse Karen cu determinare bagandu-se in pat.

Cand Ash se aseza si el in pat, Karen stinse lumina. Dormitorul era intunecat cu exceptia luminii slabe care intra printre perdelele de la balcon. Exact asa cu facea in todeauna , Ash o imbratisa de la spate si o atrase spre el. Amandoi pastrau tacerea, dar Karen nu putea sa isi scoata din cap unele intrebari.

- Ash, esti treaz?

- Da.

- De ce crezi ca doua persoane atat de diferite ca si Daniel si Phoebe s-au indragostit.

- Presupun ca nu au avut de ales.

- Ai fost vreodata indragostit?  Imi pare rau - se scuza Karen vazand ca el nu ii raspunse imediat. Nu e treaba mea, eu...

- O data.

Acele cuvinte raspunara ca un ecou in intunericul camerei.

- Oh.

 Doar  atat a fost capabila Karen sa spuna. Nu voia sa il preseze, dar cel putin acum stia ca Ash era capabil sa iubeasca pe cineva.

- Eu eram foarte tanar si neexperimentat - continua sa explice spre surprinderea lui Karen. Ea era considerata ca o sarantoaca, iar tatal meu dezaproba relatia. Eu eram dispus sa renunt la titlul meu si la mostenirea mea pentru dragostea ei, dar ea a acceptat banii pe care tatal meu i-a oferit si a plecat.

- Cred ca te-a durut mult - murmura Karen.

- Am supravietuit - raspunse Ash. - Am abandonat afacerea tatalui meu imediat dupa acea intamplare. Nu ne-am mai vorbit . Au trecut cinsprazece ani de atunci.

- Cinsprazece ani? Si mama ta?

- A murit cand eu eram un adolescent.

Karen avu dintr-odata ceritudinea ca Ash isi petrecuse  majoritatea vietii lui ca adult fara familie. Cel putin ea avuse norocul ca avuse familia in jurul ei mai mult timp.

- Niciodata nu te-ai gandit sa iti rezolvi problemele cu tatal tau?

- Nu. Singurul lucru  care il intereseaza este averea si titlul. Dar te asigur ca eu nu o sa imi tratez niciodata copilul cu indiferenta.

- Eu cred ca ar trebui sa incerci sa vorbesti cu el - insista Karen.  Vreau sa spun, ca exceptand ceea ce ti-a facut, sunt sigura ca el te iubeste. Pana la urma urmei, esti copilul lui.

- El nu are un concept autentic al dragostei. Si eu de asemenea am decis ca e mai bine sa nu am prea multa incredere in astfel de emotii. Am optat sa imi traiesc viata din punct de vedere rational.

Sperantele lui Karen se intunecara din nou, inlocuite de propia ei nevoie de a se proteja.

- Presupun ca dragostea nu e atat de importanta precum se incearca a fi descrisa, nu-i asa? Cine are nevoie de ea?

Dar ea avea nevoie. La inceput Karen crezu ca isi imagineaza, dar adevarul era ca Ash nu o mai imbratisa acum si se indepartase de ea, asezandu-se cu fata in sus.

- L-ai iubit? -o intreba Ash.

- Pe tatal meu?

- Pe logodnicul tau.

Karen crezu intr-un timp ca da, dar se inselase. Niciodata nu avuse aceleasi sentimente pentru Carl pe care le avea acum pentru Ash. Sentimente pe care ar fi mai bine sa le ascunda.

- Relatia cu el a fost mai degraba de convenienta, de simpatie, desi a existat un timp in care am crezut ca il iubeam. Locuiam intr-un orasel mic cu putine perspective, si eu  credeam ca el imi ofera multe lucruri. Dar cand am descoperit ca el voia sa ma domine, am dat inapoi.

- In ce sens voia sa te domine?

- Eu voiam sa imi deschid propia mea afacere de decoratiuni interioare, dar el prefera ca eu sa raman acasa si sa fiu sotia unui fermier. Eu nu puteam sa traiesc cu un barbat care ignora visele mele.

- Care sunt visele tale, Karen?

Cel putin Ash o intreba, lucru pe care Carl nu il facuse niciodata.

- Vreau sa am un copil sanatos si fericit.

" Vreau sa ma iubesti". Acel gand rasari in mintea lui Karen, si doar atunci fu constienta cat de mult avea nevoie de iubirea lui. Dar daca Ash inchise complet acea posibilitate atunci avea putine  sperante ca acest lucru sa se intample.

- Si ce imi spui despre tine? - intreba Karen incercand sa nu para foarte dezamagita.- Care sunt visele tale?

- Prefer sa le consider obiective, nu vise. Multe dintre ele mi le-am atins in munca mea. Vreau sa ii dau copilului meu un camin stabil, in care amandoi sa muncim impreuna pentru ai oferi acest lucru.

Acel raspuns era lipsit complet de emotie si speranta lui Karen se evapora total. Ash nu spusese ca isi dorea ceva mai mult decat  amicitie. Nu il interesa dragostea.

Karen isi acoperi ochii cu o mana si incerca sa isi reprime lacrimile pentru a doua ora in acea seara. Dar atunci, spre surprinderea ei, Ash o lua de mana libera si isi inlantui degetele cu ale ei.

- Vise placute, Karen - murmura sarutandu-i dulce  mana.

Dar ea stia ca nu va fi asa. Pentru ca visul de a avea o casnicia adevarata, ceva ce nici nu luase in considerare ca o posibilitate cand Ash intra in viata ei, incepea sa se evapore.