Un sarut îndrăzneț

Capitolul 16

-  Esti Karen Saalem?

Pentru a doua ora in cateva zile Karen se afla fata in fata cu un necunoscut, desi de data aceasta aceasta persoana care se afla in fata usii casei sale era un barbat. Un barbat inalt si puternic, foarte atractiv, cu niste ochi incredibili de albastri care contrastau cu parul sau negru. Purta un costum inchis la culoare, ceea ce o facu pe Karen sa creada ca acel barbat venise sa il vada pe Ash. Dar sotul ei iesise sa rezolve niste probleme.

- Daca a-ti venit sa il vedeti pe sotul meu, imi pare rau sa va spun ca nu se afla in acest moment acasa.

- Am venit sa te vad pe tine.

- Foarte bine, si tu cine esti? - intreba ea arcuindu-si o spranceana in fata acelei neasteptate indrazneli de a o tutui.

- Steven Conti.

Minunat. Exact de ce avea nevoie Karen in acea dimineata. Amantul Mariei in fata usii sale, care cu siguranta avea o multime de intrebari la care ea nu era pregatita sa raspunda.

- Ce pot face pentru tine? - intreba Karen fortand un zambet de complezenta.

Dar Steven nu parea sa aiba starea necesara pentru norme sociale.

- Trebuie sa vorbesc cu tine despre Maria.

Exact asa cum banuise. Karen lua in considerare posibilitatea de ai spune ca era foarte ocupata, dar decise ca nu va servi la nimic sa prelungeasca inevitabilul. In plus, se vedea clar ca Steven avea nevoie ca cineva sa il asculte, si asta era tot ceea ce ea avea de gand sa faca. Sa il asculte.

- Intra - spuse Karen - facand un semn catre salon. I-a loc.

- Nu vreau sa stau. Vreau doar sa stiu unde este Maria.

- Este in vacanta - raspunse Karen frangandu-si mainile in semn de agitatie.

- Nu cred. Banuiesc ca familia ei a aflat de relatia noastra si au trimis-o in strainatate pentru a evita ca noi sa nu fim impreuna.

- Asta nu este adevarat, Steven. Maria a plecat din propie vointa.

- Atunci, tu stii unde este.

Karen detesta faptul ca trebuia sa ascunda adevarul, avand in vedere supararea lui Steven, dar promisiunea pe care o facuse Mariei era mai presus de problemele tanarului.

- Te asigur ca este bine. Are nevoie de un timp pentru a se gandi. Asta e tot.

- Trebuie sa stiu unde este. Trebuie sa vorbesc cu ea.

- Nu pot sa iti spun. I-am promis Mariei ca nu o voi face.

- Si cu mine ce se intampla ? - exclama Steven privind-o cu furie in timp ce isi trecea mainile prin  par. Crezi ca este corect sa plece fara sa imi dea o explicatie, lasandu-mi doar un bilet in care imi spune doar ca are nevoie de timp?

- Ceea ce cred eu nu are importanta - raspunse Karen miscata de durerea lui. Dar trebuie sa respect dorinta Mariei.

- Chiar daca nu imi vei spune, o voi gasi. Nu are importanta cat o sa dureze. Dar ai putea sa imi  simplifici lucrurile si sa imi spui acum unde este.

- Mi-ar placea sa o fac, dar nu pot.

Steven o prinse usor de umeri si Karen putu sa vada de aproape disperarea lui.

- Iti cer sa te mai gandesti, te rog. Iti cer un pic de compasiune.

- Si eu iti cer sa ii dai drumul sotiei mele.

Steven lasa bratele pe langa corp si amandoi se intoarsera. In pragul usii statea Ash cu bratele incrucisate la piept. Era de asemenea imbracat in costum si parea un barbat de afaceri formal, exceptand privirea amenintatoare care era intreptata catre cei doi.