Un sarut îndrăzneț

Volumul 2 - Pasiune eterna

Capitolul 7.

Magdalene avuse dreptate. Baia fierbinte o ajutase sa se relaxeze. De asemenea ajutase si ca cei doi soti sa accepte fara ranchiuna scuzele pentru modul in care iesise din sufragerie. Magdalene o asigurase ca nu avea de ce sa se ingrijoreze, ca intelegeau presiunea la care era supusa, dar ea nu putea sa evite sa nu se simta rusinata de comportamentul ei.

Era directoarea unei afaceri prospere. Se infruntase cu mii de probleme decand preluase fraiele gelateriei Baronessa. Si o facuse cu calm. Familia ei  nu doar ca o asigurase ca este imaginea vie a bunicii ei Angelica, ci ca are si acelasi sange rece si aceiasi capacitate de decizie ca si fondatoarea Baronessei.

Dar, unde era acum acea femeie cu sange rece? De cand devenise o persoana emotiva? O voce interioara ii sopti: De cand te-ai indragostit de Steven. Maria ofta. Cand coborase din nou, Steven deja plecase, asa ca in acea seara se eliberase de a se infrunta din nou cu el, dar stia ca va trebui sa o faca din nou. De asemenea va trebui cu situatia in care ii puse copilul, si va trebui sa o faca de indata.

Isi duse o mana la pantec si il mangaie cu blandete. Tot ce avea nevoie era de un somn bun. Poate ca dimineata se va simti mai bine si va putea lua decizia cea mai potrivita pentru toti.

Isi dadu jos halatul si il aseza la capatul patului. Se aseza in pat, se inveli si stinse lumina in incercarea de a dormi. Insa in nu reusi. Douazeci de minute se tot invartise de pe o parte pe alta. In mintea ei apareau doar imagini cu familia ei si cu Steven.

Maria se dadu batuta. Se ridica in sezut si aprinse lumina. Privi ceasul de pe noptiera, unde se afla si telefonul. Daca ar putea sa vorbeasca cu Karen poate nu s-ar mai simti atat de singura si nici atat de obosita, gandi. Privi din nou ceasul. Era zece fix, observa cu nemultumire. Era prea tarziu pentru a-si suna verisoara. In Boston era deja trecut de miezul noptii, si atat ea cat si Ash era probabil deja in pat, pentru ca practic ei erau inca in luna de miere.

Povestea de dragoste a lui Karen si nunta ei cu seicul o intristara. Se bucura sincer pentru ce doi, dar nu putea sa nu simta un junghi de invidie. Si-ar dori ca si relatia ei cu Steven sa aiba de asemenea un final fericit...

Maria se simti strapunsa de un val de tristete care o lovi cu puterea unui uragan si o care o facu sa se simta si mai trista si singura. Privi din nou catre telefon si in ciuda orei tarziu forma numarul lui Karen.

Verisoara ei raspunse dupa al treilea apel.

- Da?

- Buna,Karen. Sunt Maria.

- Maria! - exclama Karen. Cred ca esti ghicitoare. Chiar in momentul acesta ii spuneam lui Ash ca trebuie sa vorbesc cu tine. Aveam de gand sa te sun dimineata.

- Imi pare rau, nu ar fi trebuit sa te sun la aceasta ora - spuse Maria , regretand faptul ca o sunase. - Nu e nimic important. Ar fi mai bine sa te sun alta data.

- Maria, sa nu indraznesti sa inchizi -  ii ordona Karen. Ti-am spus ca si eu de asemenea trebuia sa vorbesc cu tine.

- Sigur nu te-am deranjat? - insista Maria ezitand.

- Deloc - o linisti Karen. Stateam doar in pat si ne certam pentru numele copilului.

- Ne gandeam la un nume pentru copil - striga Ash.

Maria zambi la auzul vocii cumnatului sau. Isi aminti ca la inceputul relatiei ei Karen pastrase distanta fata de seic pentru ca ii era teama ca putea fi prea dominant.

- Cum ti se pare Ashley? - o intreba Karen smulgand-o din gandurile ei. - E frumos - raspunse Maria.

- Si mie imi place. Si de asemenea este potrivit atat pentru baiat cat si pentru fetita.