Un sarut îndrăzneț

Capitolul 10

 - Trebuie sa vii cu mine.

Karen se intoarse de la masa de unde lua o comanda si il vazu pe Ash langa ea. Purta un costum de culoare inchisa si un turban arab care ii acoperea parul brunet. Judecand dupa expresia lui, era vorba despre o chestiune importanta.

- Ce faci aici?

- Am nevoie urgent de ajutorul tau.

- Nu pot sa plec .

- Bineinteles ca poti, draga - spuse roscata cu buzele de aceiasi culoare ca si parul sau de la care Karen tocmai luase comanda. - Daca un necunoscut atat de atractiv  ar venii la mine si mi-ar cere  ajutorul as pleca fara sa ezit.

- Nu este un necunoscut - raspunse Karen fara sa poata evita un junghi de mandrie.- E sotul meu.

- S-a intamplat ceva? - intreba Mimi apropiindu-se.

- Nu cred ca am fost prezentati - spuse Ash intinzandu-i mana. - Sunt seicul  Ashraf Saalem, sotul lui Karen.

- Oh, da, imi amintesc de dumneavoastra - spuse Mimi strangandu-i mana. A-ti venit sa va vedeti sotia?

- As vrea sa o rapesc un pic - spuse Ash trecandu-si un brat dupa talia lui Karen.

- Bineinteles - raspunse Mimi.

- Nu pot sa plec acum - interveni Karen, care se simtea complet dezolata. - E ora pranzului.

- Bineinteles ca poti, domnisoara. Este personal din plin pentru a acoperi postul tau, asa ca pleaca chiar acum cu sotul tau. O sa ne descurcam si fara tine.

Karen isi desfacu sortul, il impatura si il aseza sub bar si isi lua geanta.

- Ai face bine sa fie important - murmura printre dinti, in timp ce se indrepta catre usa.

- Te asigur ca este - raspunse Ash din spatele ei.

Karen se opri in mijlocul trotuarului. Nu avea nici cea mai mica idee  catre ce se indreptau si nici daca Ash venise cu masina. Atunci el facu semn catre o masina argintie care era parcata in fata cu capota coborata. Era un Rolls Royce argintiu si decapotabil. Ash ii deschise portiera si ea se aseza pe scaunul din dreapta.

- Te deranjeaza daca imi spui unde mergem? - il intreba Karen privindu-l cu raceala cand el se aseza la volan.

- Este o surpriza - spuse seicul pornind motorul masinii. - Cred ca iti va placea.

Karen se resemna cu faptul ca  Ash nu ii va spune nimic si decise sa se faca comoda in scaun si sa se bucure de senzatia vantului pe chipul ei.

Dupa ce lasara in urma centrul Bostonului tranversara autostrada pana incepu sa se zareasca o plaja cu nisipuri aurii si apa cristalina. Dar ceea ce ii atrase atentia lui Karen au fost magnificele vile care se aflau pe partea stanga si cate dadeau spre mare.

Dupa cateva minute Ash o lua pe un drum care ducea direct la una dintre case, o constructie in stil colonial intr-un ton bej cu doua etaje, inconjurata ulmi. Timp de o secunda, Karen lasa imaginatia sa ii zboare si se intreba cum se va simti locuind intr-un loc atat de elegant.

- E un loc incredibil, dar, ce facem noi aici?

- Imediat o sa vezi - raspunse Ash misterios, parcand masina si oprind motorul.

Inainte ca, Karen sa ii mai puna intrebari, seicul se dadu jos din masina si ii deschise portiera. Karen cobori si respira profund aroma marii care venea dinspre portul care se afla in spatele propietatii.

- Cine locuieste aici - intreba ea cu curiozitate vazand ca Ash se indrepta impunator catre usa de la intrare.

- Noi o sa locuim aici - raspunse el cu naturalete scotand din buzunar o cheie.