Un sarut îndrăzneț

Volumul 2 - Pasiune eterna

Capitolul 5.

- Trebuie doar sa spui da - o implora Stevan cu acei ochi albastri. Doar spune da si vom cauta chiar acum un ofiter al starii civile pentru a ne casatori. Apoi o sa ne intoarcem in Boston si o sa le dam vestea familiilor noastre.

Maria ramase pe loc si il privi fix. Steven face ca lucrurile sa para atat de simple si usoare... Il iubea si isi dorea din tot sufletul sa ii spuna da si sa devina sotia lui. Chiar daca ar reusi printr-o minune sa isi convinga famila sa acepte casatoria dintre ei, nu credea ca cei din familia Conti se vor resemna vreodata cu uniunea lor. Si ce se va intampla cu blestemul? Poate ca Steven avea dreptate si nu era decat o superstitie toanta, dar, daca nu era asa?

- Imi pare rau Steven - raspunse intr-un final lasand privirea in jos.

Maria facu un pas in spate. Avea nevoie sa se indeparteze de el, sa isi readune fortele si sa plece desi si-ar fi dorit sa se piarda in bratele lui.

- Nu pot sa ma casatoresc cu tine.

- Maria... incepu Steven sa spuna cu o voce plina de frustrare.

- Nu - il intrerupse ea. Am luat o decizie si nu am de gand sa o schimb. Te rog, accepta. Nu vreau sa mai discut despre chestiunea aceasta.

- Si ce se va intampla cu copilul? - intreba el strangandu-si buzele intr-o linie dreapta. Se presupune ca trebuie sa uit ca acel copil care creste in pantecul tau este de asemenea si al meu?

- Ar fi cel mai bine pentru toti - raspunse Maria cu un firicel de voce. Ti-am spun deja ca in afara de Karen nimeni nu mai stie despre noi. Asa ca nimeni nu are de ce sa afle ca tu esti tatal.

- Dar eu stiu! - striga Steven furios. Este vorba despre copilul meu, si nu pot sa ma prefac ca nu exista! Nu pot sa cred ca imi ceri asa ceva!

- Steven, te rog, nu am vrut sa spun ca...

- Inteleg perfect ce ai vrut sa spui. Asa cum nimeni nu stie ca ai iesit cu mine, asa nimeni nu va stii ca astepti un copil cu mine.

- Dar nu din motivele pe care le crezi tu - spuse Maria intinzand mana pentru ai mangaia obrazul , cand isi dadu seama de raul pe care il facuse.

-Nu - raspunse Steven indepartandu-i mana.

Se intoarse cu spatele la ea. Dar nu inainte ca Maria sa vada furia si durerea pe chipul lui. Maria nu stiu ce sa spuna sau faca pentru a atenua acea duerere pe care i-o provocase in incercarea de a rationa cu el.

- Imi pare rau - spuse intr-un sfarsit. Nu pretind sa fiu nemiloasa. Ultimul lucru pe care mi l-as dori este sa iti fac vreodata rau.

- Nimeni nu ar spune-o.

- Steven, te rog, priveste-ma cel putin - ii ceru cu speranta de al face sa fie rational.

Dar in momentul in care el se intoarse isi dadu seama ca toata amaraciunea pe care o auzise in tonul vocii lui nu corespundea cu cea de pe chip. De cand il cunoscuse niciodata nu vazuse pe chipul lui o expresie mai rece si mai distanta. Si adevarul era ca Maria nu putea sa il invinovateasca pentru ca era furios. Nu doar pentru ca ii refuzase in fata propunerea in casatorie, ci de asemenea ii ceruse sa uite si de faptul ca era tatal copilului.

- Imi pare rau - spuse din nou, dorindu-si ca acele cuvinte sa nu sune atat de goale. Imi dau seama ca iti cer prea mult sa te indepartezi de copil.

- Aici ai mare dreptate.

- Dar totusi o sa iti cer acest lucru - continua Maria facand abstractie de sarcasmul lui. Sincer cred ca este cel mai bine pentru toti, chiar daca acum nu iti dai seama.