Un sarut îndrăzneț

Capitolul 1

La naiba , el din nou.

Karen Rawlins lovi cu cotul casa de marcat a faimoasei gelaterii Baronessa, care apartinea familiei Barone, si isi reprima un strigat care ar fi putut sa se auda peste muzica de opera care se auzea din difuzoare. De asemenea se abtinu sa nu dea drumul unui sir de cuvinte usturatoare adresate barbatului care statea asezat pe un scaun in colt langa geam . Un barbat care parea un reflector de lumina in mijlocul simplei si traditionalei decoratiuni a acelei gelaterii.

Karen avea ochiul format ca si designer, iar acel barbat era creat la perfectie. Aspectul lui exotic compunea portretul perfect al unui strain misterios. Dar seicul Ashraf Saalem nu era un strain pentru Karen. Il cunoscuse cu o luna in urma la petrecerea de bun venit pe care cei din familia Barone o dadusera in onoarea ei. Si , da i se paruse educat, destul de carismatic, ca sa nu spuna foarte carismatic, dar prea sigur pe el pentru gustul lui Karen. Din cate stia ea, excesul de incredere era sinonimul controlului. Iar ea nu era interesata de barbati controlatori oricat de mult ar putea sa faca o femeie sa se infioare la o simpla privire. Dar ultima data cand fusese aproape de seic, acestea ii dedicase multe priviri. Karen de asemenea nu fusese capabila sa uite celalalt lucru pe care daruise seicul in acea seara.

Un sarut.

Un sarut dintre acelea care provoca femeile sa isi piarda controlul. Un sarut imposibil de uitat. Dar Karen trebuia sa il uite, sa ignore acel barbat, mai ales in acele momente. Trebuia sa ignore priviriile lui patrunzatoare si acei ochi atat de negri ca si cafeaua de la Baronessa. Nu era o misiune usoara desi el isi schimbase tinuta traditional araba cu o tinuta occidentala. Avea aspectul unui barbat de afaceri care isi luase un respiro in mijlocul agitatei lumi a finantelor. Dar nu era un barbat oarecare, un fapt pe care Karen il intelese din primul moment in care il cunoscuse... si il sarutase. Dupa ce ii arunca o ultima privire fugitiva, Karen se intoarse la munca ei. Munca ei la gelaterie, cot la cot cu minunata ei verisoara Maria era foarte placuta. Trecuse o luna decand fusese primita cu bratele deschise de familie, acceptase postul de asistent manager, dar de asemenea castigase si un pumn de rude si un confortabil apartament care apartinuse verisoarei sale Laura. Acum ca viata ei era din nou pe linia de plutire, nu mai avea timp si nici chef sa se distraga cu un barbat, si mai ales daca acesta era un print carismatic. Ca si cum vointa ei plecase fara ea, Karen il privi din nou pe ascuns. Cum putea sa ii ignore prezenta daca gelateria era practic pustie la acea ora a dupa- amiezii? Oamenii se reintorsesera la munca lor dupa ora de pranz. Toti cu exceptia seicului. El era singurul client in afara de o pereche care se giugiulea in cealalta partea a gelateriei.

- Vad ca ai musafiri.

Karen isi lua privirea de la cei doi indragostiti si isi fixa privirea pe zambetul malitios al Mariei.

- De ce nu m-ai anuntat ca este aici? - o intreba Karen iritata.

Imaginea acelei perechi care se giugiuleau o iritase la culme pe Karen. La fel ca si neasteptata aparitie a lui Ashraf Saalem.

- Erai jos cand a sosit - spuse Maria. Si nu  mi-am imaginat ca nu te intereseaza.

- Si nici nu ma intereseaza - o asigura Karen. Pentru mine este doar un alt client care serveste o cafea.

Maria se indrepta catre Karen si arunca o privire deloc discreta in directia seicului.

- Am impresia ca nu a venit doar sa bea o cafea, si nici sa manance o inghetata - spuse ea. Avand in vedere modul in care te priveste, cred ca este interesat de un altfel de desert, nu stiu daca ma intelegi.

Karen intelegea perfect ceea ce voia verisosra ei sa spuna, si nu avea nici o intentie sa fie desertul seicului. Se intoarse cu spatele si arunca o privire rapida peste umar.