Vanduta regelui «L.T.»

Douazeci si sase

Autor pov.

Petrecerea s-a terminat acum cateva ore dar printul si a sa logodnica erau inca treji.

Flavia era inca surprinsa. Nu se astepta ca Louis sa o ceara, cel putin nu asa de repede.

Louis o tinea in brate, privind-o cum respira. Era fericit ca a acceptat sa ii fie sotie, si  voia sa se casatoreasca cat mai repede. O iubea prea mult si voia sa fie sigur ca nimeni nu i-o mai poate lua.

Flavia statea linistita pe pieptul printului, ascultand cel mai frumos cantec din lume, bataile inimii printului.

-Vreau sa ne casatorim cat mai repede. Spune printul zambind cu toata inima

-Nu crezi ca e prea repede? Cetatenii vor spune ca te-am fortat sa ne casatorim repede ca sa iti pot lua averea. Spune Flavia cu o usoara frica.

-Nu ma intereseaza ce spune regatul. Tot ce vreau e sa fii a mea pe vecie.

-Sunt deja a ta. A ta pe vecie.

Flavia isi ridica privirea, sarutandu-si logodnicul, apoi adormii in bratele sale.

Ce a mai ramas din noapte a trecut repede, la fel si jumatate din dimineata, astfel, printul impreuna cu camarazii sai s-au trezit in jurul orei 11. Au coborat toti la masa, urmand sa manance in liniste. Dupa masa, toti s-au adunat in sufragerie uitansu-se unul la altul.

-O sa plec peste cateva zile in USA. Spune Harry somnoros.

-De ce? Intreaba Flavia confuza

-Mi-e dor de iubita mea. Fata lui Harry pali si isi lasa capul in jos.

-Si eu plec. Spune Zayn dand din umeri.

-Si eu. Mi-e dor de Cheryl. Spune Liam.

Flavia se intrista. Isi iubea prietenii si stia ca ii va fii foarte dor de ei. Totul era mai fericit cu acesti 5 idioti, cu Fizz si chiar si cu Lilih. Stia ca se va plictisii enorm fara ei si nu voia sa ii lase sa plece.

Louis observa tristetea Flaviei si voia sa o intrebe ce e cu ea. Tot ce voia sa faca era sa o faca pe ea fericita, desii inca nu se pricepe prea bine la asta. A pus lucrurile cap la cap si cu putin ajutor de la Flavia, care privea cu o tristete imensa spre baieti, si-a dat seama ce o deranjeaza.

-Ce ar fii daca si-ar face bagajele si s-ar muta aici, la palat? Castelul e mare si e aproape gol. Oricum parintii mei o sa se mute la conacul din Doncaster in curand. As anu ar mai trebui sa calatoriti si v-ati vedea zilnic. Spune Louis dezinteresat.

-Nu am vrea sa deranjam...mai mult decat o facem deja. Spune Liam rusinat.

-Fiti seriosi macar o data. Locul asta e pustiu fara voi. E si casa voastra. Spune Louis zambind.

-Dar ce v-a spune regele? Intreaba Harry incruntat.

-Ce sa spun despre ce? Intreaba regele, care abia a intrat in incapere.

Toata lumea a tacut, privind seriosi spre rege. Le era frica sa spuna ceva, dar mai ales le era frica de respingere. Micuta Flavia, isi incerca curajul incepand sa vorbeasca cu timiditate.

-Baietii ne spuneau ca o sa plece in state peste cateva zile. Vor sa isi vada doamnele. <facu o pauza apoi continua sa vorbeasca> Printul le-a spus ca le pot aduce aici, sa stea cu noi. Baietii se temeau ca nu veti fii de acord.

Regele privea incruntandu-se. Isi adopta postura impunatoare ce imprastia frica in jur. Ii privea, pur si simplu ii privea. Lasa frica sa creasca in incapere. Cand a considerat ca frica a inceput sa vorbeasca.

-Voi chiar credeti ce nu va voi permite sa fiti alaturi de persoana iubita? Le puteti aduce aici, mereu mi-am dorit o droaie de copii. spune regele zambind

Fata Flaviei s-a luminat brusc. Acum pretenii ei nu mai sunt obligati sa plece si are oporunitatea de a-si face prieteni noi. Fata ii radia de fericire si dragoste, iar printul nu putea fii dacat multumit ca reusise sa isi faca iubita fericita. Regele studia felul in care fiul sau si logodnica sa se priveau, si vedea aceeasi poveste. 

-Flavia, trebuie sa vorbim. Urgent! Spune regele dur si taios.

-Ce s-a intamplat tata? intreaba printul confuz

-A gresit cu ceva? intreaba Fizzy nelinistita.

-Nu va mai implicati copii. haide Flavia, avem de discutat ceva important in biroul meu! spune regele cu o raceala in voce de iti ingheta pana si sufletul.

Flavia se departa usor din bratele printului dandu-i un sarut rapid, apoi il urma plina de frica pe rege. Nu ii era teama de el, dar ii era teama de ce ii va spune, sau de ce ii va cere. Mintea ei se gandea la tot ce e mai rau. Desii stia ca regele e un om bun, ii era frica ca ii va cere ceva ce nu va putea indeplinii. Ii era teama ca ii va cere imposibilul.

Helau guys! Ce mai faceti? Imi cer scuze pentru greselile de ortografie. Sper sa ne vedem cat mai curand.Sper sa va placa. Va pup. Bye! [x_x]