Vanduta regelui «L.T.»

Trei

Flavia pov:

Ma opresc din analizat camera cand o bataie in usa se aude in toata incaperea. Ma apropii de usa si o deschid cu o usoara ezitare. Un baiat brunet si inalt cu cateva valize apare de dupa usa. Erau valizele mele.

-Buna ziua domnisoara, am fost trimis sa va aduc bagajele.

-Multumesc. Eu sunt Flavia.

-Matthew, incantat.

-Incantata de asemenea.

-Deci, domnisoara Flavia, unde sa va las bagajele?

-Spune-mi doar Flavia, si pune-le langa pat.

-Daca eu iti spun Flavia, tu imi spui Matt, ok? Spune lasand jos valizele.

-S-a facut.

-Eu trebuie sa plec, am de lucru.

-Vrei sa te ajut?

-Nu multumesc, ma descurc.

-Sigur, ma cam plictisesc singura....

-Atunci vino.

-Speram sa spui asta. Deci, ce trebuie sa fac?

-Pai, munca mea nu e de tine, dar o poti ajuta pe Marge sau Elisabet.

-Asta e o idee buna.

In scurt timp ajungem la parter. Matt intra in sala din care am plecat acum ceva timp si ma priveste scurt.

-Marge, Elisabet! Tipa acesta.

Femeia care trebuia sa imi pregateasca camera apare din spatele unei usi mici.

-Ce e Matt?

-Ai nevoie de ajutor?

-As avea putina nevoie, de ce?

-Vreau sa te ajut. Spun repede.

-Bine, atunci, o sa ma ajuti sa curat sala tronului.

-Bine doamna.

Eu si Elisabet ne indreptam spre sala tronului. Trebuie sa o facem luna pana maine dimineata, si din cate am auzit e destul de mare. In timp ce Elisa imi explica ce trebuie sa fac ajungem in fata unei usi duble din piele crem.
Elisa deschide usor usile lasand la iveala o sala imensa.

Drept in fata usii, la o distanta de vreo 10-15 metrii se aflau cateva trepte ce duceau la platforma pe care se aflau doua tronuri minunate. Unul dintre ele era mare, tapitat cu catifea rosie si impodobit cu tot felul de ornamente din piele, satin si voaluri scumpe.

Cel de-al doilea tron era mai mic ca primul, tapitat cu aceeasi catifea, doar ca acesta era impodobit cu ornamente din matase, dantela si alte materiale scumpe.Langa platforma se alfa un raft plin cu dosare si carti.

De tavanul salii erau atarnate voaluri albastre, albe si rosii. Candelabrele erau minunate iar covorul ce imbraca marmura de pe podea se vedea cu ochiul liber ca e scump.

-O sa avem mult de lucru. Ma avertizeala Elisa oftand.

-Deci, ce trebuie sa fac?

-Poti incepe prin a sterge praful si prin a matura.

-Incep chiar acum.

Acestea fiind spuse, iau pamatuful, matura si farasul si incep sa imi fac treaba.

Louis pov:

Inca nu imi vine sa cred ca imi place de o fata saraca. Nu pot sa cred ca imi place de fata pe care am cumparat-o.

Incerc sa scap de aceste ganduri si ma indrept spre biroul tatalui meu. O data ajuns in fata usii bat usor si intru imediat ce mi se permite.

-Buna seara tata.

-Buna seara fiule. Cu ce te pot ajuta? Spune tata avand ochii inca in hartogariile lui.

-Pai, ma plictiseam si ma gandeam ca ai nevoie de ajutor.

-Pai, as avea nevoie de ceva.

-Dorinta ta mi-e porunca.

-Lasa prosteala si adu-mi dosarul 'Benson' din sala tronului.

-Asa am sa fac tata. Imi permiteti sa parasesc incaperea?

-Sigur ca da fiule. Si nu te grabii,mai am multe dosare pana la acela.

-Da tata.

Astfel, o data iesit din biroul principal ma indrept spre parter unde se afla sala tronului. Pornesc agale pe scari, si intr-un timp relativ scurt ajung.

Deschid usa si raman impietrit cand vad imaginea din fata mea. Flavia abia terminase de dat cu matura iar acum stergea praful, in timp ce Elisabet stergea geamurile.

-Ce se intampla aici? Intreb uimit.

-Majestate. Spun amandoua si se apropie rapid de mine.

-V-am adresat o intrebare. Spun dur.

-Pai, majestatea voastra, noi faceam curat pentru maine.

-Asta e bine, dar cine a zis ca trebuie sa faca si ea? Tip din toti plamanii.

-Eu m-am oferit sa o ajut. Spune ea cu teama in glas.

-De ce? De aceasta data tonul folosit e unul mai calm, mai cald.

-Ma plictiseam si voiam sa muncesc.

-Pana nu iti zic eu sa muncesti nu o faci! Acum, tu iti continui treaba, iar tu ‹spun aratand spre Flavia› tu vii cu mine. Spun dur si iau dosarul pentru tata.

Ii apuc mana si o trag dupa mine pe scari. Nervii mei sunt intinsi la maxim, iar pumnii mei sunt foarte stransi. Cum sa munceasca aici? Cum sa munceasca oriunde?

Ma opresc brusc cand aud un suspin in spatele meu. Ma intorc robotic si privesc lacrimile ce se scurg usor pe obrajii ei. Imi cobor privirea si observ ca locul de unde ii prinsesem mana acum era usor invinetit.

Ma apropii rapid de ea si o strang in brate. Am ranit-o si am speriat-o, iar asta nu ma ajuta sa o cuceresc. Trebuie sa repar asta.

–Iarta-ma micuto! Nu am vrut sa te ranesc.

Ea a tresarit usor speriata cand am tras-o in bratele mele. Ii e frica de mine si de ce i-as putea face.

–Nu mai plange totul e bine, nu ai patit nimic. Spun sec si ii dau drumul. Intru in biroul tatei si ii dau dosarul. Ies repede si o vad in aceeasi pozitie. Ii prind mana usor si o trag spre cabinetul medical din castel.

Stiu ca nu e grav, dar vreau sa ii dea un calmant ca sa se mai linisteasca.
Ajungem rapid in fata usii si intram brusc. Angie, doctorul regal isi savura cafeaua, desii e aproape ora 21.

–Cu ce te pot ajuta majestate?

–Am nevoie de un calmant si un unguent pentru ea.

–Da majestate.

Angie isi face treaba apoi imi spune ca trebuie sa o duc in pat deoarece o sa ii fie somn de la camlante. O iau in stil mireasa si ma indrept spre camera ei.
Flavia radea ca o fata in stare de ebrietate destul de puternica.

Sincer, fata asta se comporta de parca ar fii baut o tona de alcool. Tot ce face e sa rada in bratele mele, atat. Fata asta e diferita de celelalte, iar asta ma atrage si mai mult.

Hey guys! Stiu ca la capitolul trecut am spus in comentarii ca o sa incerc sa pun maine capitolul, dar l-am terminat mai repede, deci l-am postat azi. Sper ca urmatorul capitol o sa fie postat maine. Scuze pentru posibilele greseli de scriere. V-am pupat. Bye zuzelor.