Vanduta regelui «L.T.»

Douazeci si noua

Cred ca melodia de la media se potriveste destul de bine cu capitolul. Puteti da play daca vreti.

Autor pov.

Printul fugea cat de repede putea, dar tot i se parea ca nu e suficient. Regina lui isi putea pierde viata, si totul doar din vina lui. E prea incapatanat sa asculte ce are ea de zis. Datorita orgoliului si obiceiului de a primii tot ce vrea isi putea pierde cea mai importanta fiinta.

Tot ce iubea era legat cu un fir subtire de ata de cel mai inalt copac de langa cea mai adanca prapastie. Ii era mai frica ca niciodata ca o va pierde,  ii era frica ca ea va pleca si ca el va ceda si va merge cu ea.

In timp ce printul fugea spre cabinet, doctorul incerca sa scoata apa din plamanii Flaviei. Nu prea respura, iar inima ii batea foarte slab.

Dupa ce reusii sa ii regleze respiratia, inima fetei cedase. Incupura sa o resusciteze, in speranta ca isi va revenii. Ii facu semn asistentei sa se apropie apoi ii spune sa ii anunte pe print si pe printesa. Asistenta iese din cabinet, iar ei sar pe ea la propriu.

-Cum e? intreaba printul cu teama in voce.

-Inima ei a cedat adineauri.

Cum auzi asta, printul se prabusii la pamant doborat de lacrimi. Tocmai aflase ca regina lui murise.  Nu voia sa creada ca ea nu mai e. Cu inima sfasiata in miliarde de bucatele, se ridica si il imbratisa pe Niall. Stia ca el e singurul care ii intelege durerea, si desii nu i-o putea alina, spera inca ca o sa isi revina.

Angie inca incerca sa ii porneasca inima. Nu putea sa il dezamageasca pe print, asa ca incerca sa faca imposibilul.Dupa multe incercari, Angie reusii sa o salveza, dar era inca in stare critica. Ii aranjase mai bine masca de oxigen la gura si isi trimise asistenta dupa printesa.

Afara toti erau ingrijorati. Flavia era importanta pentru ei, desii nu parea. Cand asistenta a iesit din cabinet, toti 6 au sarit pe ea. Nu aveau curajul sa puna intrebari.

-Printesa, sunteti chemata in cabinet.

Printesa ii privii pe ceilalti apoi intra in cabinet. Privea podeaua fiindui frica de ce va vedea.

-Printesa, te-as ruga frumos sa mergi sa ii aduci ceva de schimb, inainte sa ii las pe ceilalti. Nu cred ca printului iar placea ca prietenii lui sa ii vada iubita goala.

-Merg acum. Dar..... e bine? Intreaba Fizz cu frica.

-E bine.

Fizz nu mai astepta nimic si fugii afara. Trecura cu greu de baieti apoi fugii repede in camera printului. Insfaca lenjeria Flaviei apoi lua un tricu mai lung de-al printului, si fugii spre cabinet.

Ajunse relativ repede, dar ii era greu sa treaca de baietii care incercau sa intre la Flavia.

-Daca nu va dati la o parte nu o sa o mai vedeti! Tipa printesa apoi intra in cabinet lasandu-i confuzi.

-Am adus ce am gasit mai repede. Spune ea tragandu-si respiratia.

Angie da din cap, apoi incepe sa o schimbe pe Flavia, ajutata de Fizz.

Dupa ce au schimbat-o, Angie a lasat-o pe Fizz langa fata apoi a plecat sa le spuna si celorlalti ca o pot vedea.

Printul intra primul in incaperea in care cea care i-a furat inima se lupta cu viata. Ceilalti au ramas afara, iar Fizz li s-a alaturat. Voiau sa il lase singur cu ea, deoarece stiau ca are nevoie de asta. Printul se apropie cu frica de ea. Era fericit ca o salvase, dar tot ii era frica. Ii luase o mana si i-o saruta delicat, lasand o lacrima pe pielea ei fina . Voia sa ii vada ochii, voia sa il priveasca si sa vada ca desii s-au cerata el inca o iubeste si e langa ea.

Si de aceasta data dorinta printului a fost ascultata si indeplinita. Flavia a deschis usor ochii privind in jur. Ii al vazuse pe print, cu privirea-n pamant. Ii simti mainile care i-o tineau pe a ei, si ii simti lacrimile ce se scurgeau de pe obrazii lui, picurand pe mana ei. 

Ii stranse si ea mana, varsand si ea o lacrima. Nu intelegea ce ii venise de facuse lucrul asta. Ea mereu a avut o ura inimaginabila pentru oamenii care isi iau viata. Mereu a considerat ca viata e un dar, si trebuie pretuit, nu spart. Ea voia sa isi sparga darul, si nu intelegea de ce. 

Printul se uita uimit la ea, apoi o striga pe Angie. Aceasta venise si ii facu un consult apoi, ii lasase din nou singuri. El se napustii la buzele ei vinetii. Tanjea enorm dupa ele. Ea era drogul lui, si cu cat lua mai mult din el devenea mai dependent ca niciodata. Stia ca o data ce nu mai ia acest drog, va murii. Se desprinse din sarut apoi ii dadu-se o suvita da par dupa ureche.

-Sa nu ma mai sperii asa niciodata! spune Louis lasand una dintre ultimele sale lacrimi sa cada.

-Promit. spune ea cu vocea taiata

-Cat am asteptat afara, am citit biletul. De ce te-ai simtit vinovata?

-Pentru...pentru ca credeam ca iubirea mea nu e suficienta pentru tine. Pentru ca te-am suparat adineauri, si pentru ca sunt asa de insuportabila uneori. spune Flavia incepand sa planga tacut.

-De ce ai crede ca iubirea ta nu e suficienta pentru mine?

-Nu stiu...

-Iubirea ta m-a schimbat in bine. Iubirea ta ma tine in viata. Eu depind de iubirea ta cum Pamantul depinde de lumina Soarelui. spune Louis bland stergandu-i lacrimile.

-Ma mai vrei? intreaba Flavia cu vocea mica si taiata de frica pe care o simtea acum.

Helau guy! Iar va chinui cu un capitol tampit. Imi cer scuze pentru greseli. va iubesc. Bye! [x_x]