Ținutul Umbrelor

Capitolul XV - Prețul trădării

        În dimineața următoare m-am trezit înaintea prințesei. Încă nu se luminase de ziuă, dar în holul clădirii exista mișcare. L-am văzut pe Darin pășind prin dreptul focului, apoi am văzut-o pe Misao pentru o secundă. Magiciana era matinală, ca de obicei.

        Cum Darin îmi promisese că vom începe un antrenament special, mi-am propus încă de cu seara să mă trezesc devreme. Și, ținând cont că toată noaptea am visat doar lupte sângeroase, acest lucru nu a fost prea dificil. Totuși, chiar și în asemenea circumstanțe, m-am trezit destul de odihnit. Poate și pentru că nu am făcut cine știe ce efort în ziua precedentă. Japarul care ne-a cărat în spatele său ne-a ajutat foarte mult. Mi-am pus în gând să-i mulțumesc cu prima ocazie, dacă era să ne mai întâlnim vreodată.

        Peste noapte, Ysane a ajuns cumva să doarmă cu capul pe pieptul meu, părul acoperindu-i obrazul drept. Încăperea era destul de întunecată, așa că nu puteam să-i observ chipul, dar știam că adormise supărată din cauza discuției cu prințul Kinav. Speram totuși că acest lucru nu o împiedicase să se odihnească.

        Am încercat să mă strecor de lângă ea fără să o trezesc. Nu mi-a reușit.

        — Ce s-a întâmplat? a întrebat clipind des, fiind încă pe jumătate adormită.

        — Shh! am făcut, apoi m-am aplecat și am sărutat-o pe frunte. E devreme, mai dormi puțin. Eu trebuie să mă antrenez cu Darin.

        — Bine, a zis cu vocea miorlăită, dar nu mi-a eliberat mâna decât după ce m-am ridicat în picioare și m-am rugat de ea să mă lase să plec, ceea ce m-a făcut să zâmbesc ca un nătâng.

        Lihel dormea cu capul pe labe lângă spărtura din perete, așa că atunci când am trecut pe lângă ea am mângâiat-o pe creștet. A întors capul exact ca o mâță care cere să fie scărpinată după ureche. Am zâmbit și am lăsat-o să doarmă în continuare.

        — Ce devreme te-ai trezit în dimineața asta, m-a întâmpinat Darin plin de voie bună.

        — Păi, da... eram nerăbdător să încep antrenamentul, am încercat eu să mă scot.

        — Ești sigur că asta nu are nicio legătură cu faptul că domnița Ysane a dormit lângă tine noaptea trecută? a întrebat Misao zâmbind, făcându-și de lucru în preajma focului.

        Mi-am dat ochii peste cap. M-am așezat cu fundul pe un bolovan aflat în apropierea focului și am oftat învins. Oare de ce mai încercam să mă ascund de ea, când știam foarte bine că acest lucru era aproape imposibil?

        — Recunosc, m-am gândit că nu ar fi dat bine dacă venea vreunul dintre voi să mă trezească și o vedea pe Ysane la mine în brațe.

        — De ce nu? s-a mirat Misao.

        — Păi... știi tu, ea e prințesă, iar eu sunt... un străin, am ridicat din umeri, neștiind exact în ce fel să prezint situația mai bine.

        Spre surprinderea mea, Darin a început să râdă, iar Misao a zâmbit amuzată. Am înclinat capul. Ori le făcea plăcere să mă ia peste picior, ori nu înțelegeam eu prea bine situația.

        — E adevărat că există diferențe între nobili și oamenii de rând, a zis Misao după o vreme, dar înainte de toate domnița Ysane este femeie. Nu știu cum sunt lucrurile în lumea ta, străinule, dar în Ulmas nu ținem cont de statutul unui om sau de arborele său genealogic atunci când ne alegem partenerul de viață.

        — Oh... înțeleg, am zis și mi-am scărpinat tâmpla cu degetul arătător. Dar Ysane mi-a povestit că bunicul ei nu a fost de acord cu alegerea fiicei sale, motivul fiind că Melestor era un cavaler din popor.