Azi în timp ce mă jucam cu viața altui nevinovat, mi-a intrat ceva în ochi, m-a durut atât de tare încât am vrut să mi-l scot, dar m-am oprit și am început să lăcrimez. Mă durea capul din cauza țipetelor, dar acelea nu era țipete normale, nu erau țipetele victimei mele, erau ale propriei mele minți. Am căzut la pământ, dar nu înainte să-i înfig pumnalul în picior, sângele pe care l-am văzut nu era nici el normal. Un fum negru m-a învăluit, apoi am tușit cu putere, scuipând sânge pe bluza-mi albă. Vedeam.. vedeam în mintea mea tulburată, vedeam cum am ținut pentru prima dată o lamă în mână.
