-E timpul să vii la noi, e timpul să plătești pentru păcatele tale nenumărate, pentru răul pe care l-ai făcut, pentru ce ai omorât și pentru ce ai distrus. Sute de familii au decăzut, sute de persoane au plâns, toate astea din vina ta, tu, fiica mea, de mică ți-am simțit aura, întunecată și fără pic de lumină, lumină ce să-mi dea speranță. Te întrebai de ce te-am părăsit, de ce nu ți-am dat șansa de a trăi, ei bine uite, fata mea, de aceea! urletele mamei îmi zgâriau timpanele și mă făceau să urlu, sute de imagini ale crimelor mele mi se învârteau în minte..
A arătat în spatele ei, unde toți ochii aceia morți se uitau la mine cu ură, iar în spatele tuturor era un înger cu aripi imense, albe, moi.., m-am uitat din nou la palmele mele, literele dansau și creau multe alte nume căci nu încăpeau toate, am început să plâng mai tare, inima mi-a bătut mai repede ca în toată viața mea, m-am zbătut și am încercat să mă ridic, dar nu puteam.. era în zadar... aveam să pier, acesta îmi era sfârșitul.
