Am stat într-un colț întunecat, era liniște, dar nu afară. Afară era groaznic, mașinile creau zgomote infernale, iar fumul pe care-l scoteau rănea aerul pur și necolorat. Îmi plăcea atât de mult starea în care mă aflam. Deasupra mea era un geam deschis de unde se auzea niște muzică proastă ce vorbea despre un cuvânt necunoscut pe care vocile nu mi l-au spus, nu m-au invățat tot ce trebuia, ce e dragostea? Eram gata să le întreb pe când am realizat de ce-mi plăcea atât de mult starea mea, era liniște, dar nu afară, era liniște în capul meu, în mintea mea, în gândurile mele, mă simțeam liberă dar tot odată speriată.. M-a părăsit stăpânul?!
