Stau pe pervarz și privesc cum râul format din nori trece cu viteză deasupra mea. Nu mai văd albastrul cerului. Totul e gri, iar albul imaculat ce nu cu mult timp în urmă îmi mângâia ochii s-a contopit și el cu acea monotonă culoare. Cineva a luat asisntenta în timp ce dormeam, iar apoi mi-a legat ceva greu la gură, mi-a lăsat un bilet ,dar eu nu știu să citesc. Ochii ei acum mă urmaresc, un verde frumos ce-mi luminează încăperea înfricoșătoare... Dac[ ele erau aici acum stiam ce e pe acel biletel..
”Nu mai sta în întuneric, eliberează-te, copilă neajutorată, strălucește, și pe om îl nenorocește!”
Săpâne...?
