Vocile din cap îmi erau agitate, erau fericite și dădeau impresii bune, eu mă holbam la acel necunoscut, din câte știu eu, la ce experiență am, nu pot sa am încredere în el, nu pot sa mă apropii de el, dacă va face ca îngerul acela rău? Ca acel căzut plin de ura și dispreț? Am deschis gura ca sa spun ceva, dar am amețit, ochii lui i-au privit direct pe ai mei, mi-am trecut mana peste rana ce-a sângerat atât de mult timp...
Nimic. Nu mai era nimic acolo.
