Am luat tot ce aveau cei doi în buzunare, m-am hrănit cu mâncare furată din piață și am fugit de niște oameni ciudați îmbrăcați în albastru ce tot strigau să mă opresc. Nu-mi pasă de ei. Pe unul chiar l-am rănit, nu destul de tare încât să-i fac să se oprească dar destul încât să nu se mai miște. Îi urăsc pe toţi, iar ei toţi mă urăsc pe mine, le omor familiile, prietenii, iubitele, iubiţii, uneori chiar şi duşmanii. Îmi place să rănesc oamenii, îmi place să continui treaba pe care mi-a dat-o stăpânul, poate dacă îi fac pe plac în continuare şi îi arăt că eu nu l-am uitat deși el m-a părăsit..poate se va întoarce la mine, poate își va trimite vocile înapoi să mă călăuzească.
