M-am hrănit cu speranți, și mi-am reamintit la nesfârșt vocea stăpânului, nu am plâns, dar nici nu m-am bucurat, de atunci nu am mai ărimit nici un semn de la el, de atunci nu am mai auzit nimic, dar un alt lucru ciudat s-a întâmplat, în cămăruâa mea a intrat un domn ciudat, mi-a spus tot felul de nume și date, dar toate irelevante, mi-a dat jos acea mască ce mă oprea din a vorbi, spune că el e Dominic, dar eu știu că până mâine voi uita. Mi-a dat jos chiar și haina, apio mi-a dăruit un tricou larg, negru și o pereche de pantaloni tot negri, m-a pus pe un ciudat scau cu roți și m-a dus afară la o plimbare, dar pe când să ieșim din acel loc am încercat să fug, iar ca să mă oprească m-a îmbrățișat.
”Rispostează! Simte ura din acea îmbrățișare! Nu-i da ascultare! Omoară cu sânge rece!”
Bine, stăpâne..
