Mă plimb pe strada din nou. Singura. Fără nici un domn misterios care sa mă rănească. Ce porcărie. Nu mai vreau sa trăiesc așa. Nu mai vreau sa îi văd pe toți din jurul meu murind. Nu mai suport nimic! Vreau sa țip! M-am cățărat undeva sus, am simțit vântul mangaindu-mi fața înlăcrimată. As putea sari. As putea sa termin totul. M-aș putea sinucide la fel ca ultimul om. As putea face atât de multe, sunt atât de multe moduri prin care mi-aș putea lua adio de la lumina...
Nu o voi face. Mă împiedică el. Spune ca nu sunt pregătită să-l întâlnesc. Deci mulțumiții lui. El mă urăște atât de mult încât sa mă forțeze sa rămân aici. În lumea asta unde bunătatea e luată de nebunie iar răutatea....
