|LEAH|

,,Camera 7 de la parter"

CAPITOLUL VIII

Peisajul care ne întâmpină este exact cel la care mă așteptam. Peste tot adolescenți cu părinții lor care se strâng în brațe pentru ultima dată și care fac promisiuni precum ,,voi avea numai note bune" sau ,,nu voi întrece măsura cu petrecerile" deși cu toții știu că majoritatea timpului la facultate o să și-l petreacă beți sau mahmuri.

M-am gândit deja la posibilitatea ca și eu să ajung în poziția asta, dar mi-am propus să o răresc cu bețiile și ieșirile care au ca rezultat așa ceva. Nu mi-au lipsit mulți ani înainte să mă apuc de ele acasă, n-o să-mi lipsească nici aici.

Sunt foarte curioasă de colega mea de cameră. Oare o să mă ajute în drumul ăsta al meu fiind o tocilară care nu iese nicăieri- ceea ce nu mă deranjează să devin și eu- sau e un fel de Kate care mă implora de fiecare dată să merg cu ea la petreceri dubioase sau în cluburi ciudate?

Am timp să analizez opțiunile astea până ajung cu mama în biroul decanului. Tata și Maddie au rămas în mașină pentru a nu căra bagajele de colo, colo. Curtea asta e imensă. Cuprinde atât mai multe facultăți cât și cămine. Totul este acoperit de iarbă, înafară de potecile foarte lungi care te ajută să ajungi în locurile propuse. Corpurile facultăților sunt foarte înalte, făcute din piatră, iar unele dintre ele sunt legate printr-un coridor suspendat cu geamuri foarte mari. Nu vreau să mă gândesc la cei care au rău de înălțime și cursuri în corpurile acelea.

Biroul decanului are niște uși imense, dintr-un lemn care are o culoare atât de închisă încât e foarte apropiată de negru. Cel mai bun lucru în legătură cu faptul că am venit atât de devreme este că nu este coadă. Mama ciocăne în ușa masivă, iar apoi o deschide.

- Bună dimineața! Vă rog, intrați. Sunteți prima studentă din anul acesta. Sau primele? Pentru că păreți a fi surori.

Mama e flatată de cuvintele acestui domn de vârsta a treia, foarte scund și îmbrăcat într-un costum cam demodat.

- Numele meu este Ronald Walters și sunt decanul facultății de Psihologie de 20 de ani.

- Wow. Asta înseamnă mai mult decât vârsta mea.

- Așa este. Vă rog, luați loc. ne spune el, iar apoi își cheamă secretara. Mary?

De pe ușa alăturată pe care până acum nu am observat-o printre rafturile acestea enorme cu nenumărate cărți apare o domnișoară cu mult mai tânără decât decanul facultății. Dacă el conduce facultatea de 20 de ani, ea îi e alături de vreo 4 luni.

- Da, domnule?

- Caută, te rog, dosarul domnișoarei...