|LEAH|

,,Cel fără nume"

CAPITOLUL X

Nu cred că își dă seama cât de mult îmi doresc să ne vedem. Mă uimește și pe mine intensitatea acestei dorințe.

Sunt luată prin surprindere de un val de aplauze ce răsună în tot amfiteatrul. Îmi dau seama că m-am rupt de tot de ceea ce se întâmpla în jurul meu.

- Haide. Urmează turul campusului, o aud pe aproape- scunda șatenă din dreapta mea.

Toată lumea se îndreaptă către ieșirea din amfiteatru și sunt uimită de rapiditatea cu care se întâmplă acest lucru. Deîndată ce ne aflăm în curtea din fața facultății o voce începe să ne îndrume. Ne sunt prezentate toate facultățile din campus, cu denumirile și ce fel de facilități găsim în ele.

De exemplu, facultatea de Telecomunicații găzduiește casiera universității, unde studenții își pot plăti taxele.

Nici nu am timp să-mi mai verific telefonul deoarece turul se petrece prea repede. Când urmează să ne prezinte ultima facultate, Alexis mă trage de o parte din grup.

- Asta-i facultatea de Drept. Aici sunt cei mai frumoși băieți.

Îi spun că nu mă interesează pentru că deja am un iubit și înainte să-i dau mai multe detalii, șatena își schimbă figura când din facultate ies doi băieți. Mă întreabă dacă arată bine, iar după ce îi răspund afirmativ, mă ia de mână și mă duce spre ei.

Cei doi sunt cu spatele la noi, dar lucrul acesta n-o oprește pe Alexis să întrebe.

- Nu te-ai lăsat încă de facultate?

Eu nu mi-am dat seama cu care dintre cei doi vorbește, dar se pare că ei știau deoarece doar unul îi răspunde zâmbind, în timp ce celălalt rămâne indiferent.

Băiatul care i-a răspuns lui Alexis are părul destul de lung, brunet, ridicat și aranjat cu prea multă ceară de păr și fixativ. E destul de impresionant cât timp petrec unii băieți ca să-și aranjeze părul. E îmbrăcat într-o cămașă albă și o pereche de blugi albaștri care, după părerea mea, au o curea foarte nepotrivită. Chipul lui e destul de plăcut, mai ales când zâmbește la vederea lui Alexis.

- Încă nu. Primii șapte ani sunt grei, până ajungi în anul patru. glumește el și se uită la prietenul lui, dar prietenul lui e prea ocupat cu telefonul său.

- Nu mă prezinți prietenei tale? întreabă brunetul cu părul aranjat perfect după ce își potolește râsul.

- Ba da. Ea e colega mea de cameră, Leah. apoi uitându-se la mine: Leah, el e Zach. 

- Încântată. îi spun, strângându-i mâna.

- Îmi pare bine să te cunosc, Leah. 

Observ că Alexis ne fixează cu privirea atunci când brunetul nu îmi dă drumul la mână după ce a trecut deja timpul alocat unui astfel de gest. Îmi retrag eu mâna, iar el zâmbește. Colega mea îi atrage atenția punându-i întrebări despre cum și-a petrecut vacanța. Eu îmi întorc privirea către grupul care încă face turul pe lângă facultăți. Sunt tot acolo. Mă întorc din nou către Alexis și cei doi băieți. 

Prietenul lui Zach încă e absorbit de telefonul lui. Nu știu dacă mă observă, dar îl privesc fix. Părul lui e aproape la fel de lung ca al brunetului, doar că al lui nu e încărcat cu o grămadă de produse, ci doar cât să îl țină într-un loc. De asemenea, diferă culoare, el fiind șaten. Altă diferență între cei doi este că cel fără nume este mai înalt și mai bine făcut. Are buze subțiri, iar atunci când își ridică privirea îmi arată niște ochi extraordinar de verzi. Stânjenită că m-a prins holbându-mă, îmi întorc imediat privirea. Nu știu dacă a observat, dar încerc să mă port natural, scoțându-mi telefonul din buzunar. 

„aștept cu nerăbdare momentul să ne vedem." tastez foarte repede și îi trimit lui Robert. Sper că nu s-a supărat pe mine că a durat atât.

- Haide, frate, mergem? se aude o voce pe care nu am auzit-o până acum și îmi dau seama că e a celuilalt băiat.

- Da, imediat. îi răspunde Zach, întrerupt din conversația cu Alexis. Poate ne mai vedem pe aici, spune el uitându-se la mine, iar apoi la Alexis.

- Sigur, îi răspunde ea. O să-ți scriu.

Nu pot spune că sunt încântată de prietenii lui Alexis. Mai ales de cel care a fost atât de nesimțit încât nici nu s-a prezentat. Sper că nu o să viziteze prea des camera în care stăm noi. În astfel de momente mă bucur că am prins loc într-un cămin care nu e mixt. 

Eu și Alexis ne alăturăm din nou grupului cel mare și ne continuăm turul prin campus. Am aflat care e numele fiecărei facultăți și unde se află biblioteca universității. O să merg des acolo, deci mâine trebuie să-mi aduc aminte să-mi fac un card de acces. Mă bucur că facultatea nu e atât de departe de cămin, deși mi-ar fi plăcut să colind centrul orașului toată ziua. Mereu mi-a plăcut să mă plimb pe jos.

Când ajungem din nou în fața facultății de Psihologie, doamna care ne-a fost ghid ne spune că ne așteaptă mâine dimineață pentru a discuta detalii despre orar și despre cursurile opționale. Își ia la revedere de la noi, iar studenții încep să se împrăștie prin tot campusul.  O întreb pe Alexis dacă vrea să mai stea pe afară pentru că eu știu un singur lucru: vreau să ajung în pat și să dorm. După ce cădem de acord, mergem amândouă în cameră. 

Odată schimbată în haine mai confortabile, mă trântesc în pat, iar acesta scoate un sunet deranjant. Am uitat că patul ăsta scârțâie. Colega mea îmi spune să nu-mi fac griji și mă asigură că și patul el face la fel și că așa sunt majoritatea paturilor din toate căminele. Nu cred că au fost renovate prea recent. Cu toate astea, întinsă în pat și privind în jur, camera mi se pare destul de primitoare și nu îmi displace.