|LEAH|

,,Mai departe"

CAPITOLUL XVII

Odată intrată camera mea, o văd pe Alexis dormind. Mă întreb cum de e în cameră atât de devreme. Nu e nici măcar ora 2. Mă mișc încet ca să nu o trezesc, dar planurile mele sunt sabotat de un umeraș care cade atunci când încerc să îmi iau niște haine de schimb din dulap.

— La naiba, înjur în șoaptă.

— Să știi că nu dorm. Poți să stai liniștită. Sau să dărâmi camera liniștită.

— Ce bine. De ce stai pe întuneric dacă nu dormim?

— Vorbeam cu Zach prin mesaje. Uite cât de drăguț e.

Îmi întinde telefonul și îmi arată niște mesaje care, poate din cauză că sunt atât de îndrăgostită de Robert, pentru mine nu par atât de drăguțe, ci mai degrabă amabile. Zâmbesc ca să pară că îi împărtășesc convingerile, iar ea pare să mă creadă.

— Ei? Cum a fost?

— Bine. încerc să rezum eu amalgamul de emoții pe care l-am simțit în ultimele ore.

— Asta-i tot ce-mi spui?

— Cred că... Cred că a fost perfect, Alexis.

— Mă bucur pentru tine. Sper că într-o zi voi ajunge și eu așa, cu Zach. Până atunci, somn ușor, îndrăgostito.

— Somn ușor, îi urez și eu și îmi așez capul pe pernă. 

Chiar sunt, mă gândesc. Chiar sunt foarte îndrăgostită.

Zilele următoare au fost asemănătoare. După facultate, aproape zilnic mergeam la Robert. Eu, dezbrăcată, iar el îmbrăcat, privindu-mă. Îmi petreceam ore întregi la el acasă și simțeam că asta e ce-mi doream dintotdeauna. Mă simțeam atât de bine alături de el. Mă simțeam bine în pielea mea și îmi doream ca totul să rămână așa pentru totdeauna. Dar n-a fost. 

Când nu eram cu Robert, îmi petreceam timpul la cămin cu Alexis și câteodată cu Zach și, implicit, Nathan. Așa am aflat și de Petrecerea Bobocilor.

— E inacceptabil să te gândești să refuzi să vii, înțelegi?  

  —  Alexis, n-am spus că nu merg.

— Nu, dar îți cunosc deja privirea asta. Te gândești că vrei să-ți petreci timpul cu iubitul tău misterios? O poți face și dacă vii la petrecere. Invită-l. Nu e interzis să vină persoane dinafară campusurilor.

— Da, îl aud pe Zach aprobând-o pe șatena lângă care stă pe bancă. Petrecerea se ține la clubul de lângă campus, dar nu va verifica nimeni legitimațiile de studenți. Poate veni oricine.

— Acum trei ani s-au verificat. Mi-au spus niște prieteni de ai mei care sunt mai mari. 

Nathan e aproape mereu contra tuturor, dar văd că îi place să fie și contra prietenului lui cel mai bun. Printre mesajele pe care i le trimite unei fete, mai aruncă din când în când câte o replică în discuțiile noastre.

Cad puțin timp pe gânduri. Oare să-l invit pe Robert la o petrecere de studenți? Cu siguranță nu s-ar simți în largul lui. Robert nu mai e așa. E mult mai matur și știu că nu i-ar plăcea să vină. Așa că, de ce să încerc să îl invit? Sau, mai bine spus, de ce să merg la o petrecere când pot să-mi petrec timpul cu el, ca de obicei? 

Până seara, în urma insistențelor lui Alexis, am ales să merg totuși cu ea la petrecere. L-am invitat pe Robert, însă a refuzat spunându-mi că e petrecerea pentru boboci, iar eu sunt un boboc la facultate și ar trebui să mă bucur de petrecerea dată în cinstea mea. Inițial, am fost deranjată. Dacă nu vrei să vii cu mine, măcar propune-mi să vin la tine și să stăm împreună. Oricum, mă consolez cu gândul că am destul timp de acum încolo să îl dedic numai lui. 

În timpul în care ne pregătim, Alexis îmi vorbește aproape fără întrerupere despre Zach. Câteodată mi-aș dori să fie odată împreună, dar apoi îmi dau seama că totuși, asta ar putea face situația și mai greu de suportat decât este acum. Mă întreb cum s-ar simți ea dacă i-aș vorbi eu tot timpul despre Robert. Probabil mai bine. Despre Robert chiar există multe lucruri de spus. 

Clubul e destul de spațios, dar tot pare aglomerat. Mulți dintre studenți sunt în fața clubului fumând și discutând, însă cei mai mulți sunt înăuntru, bând și dansând. Eu și Alexis suntem la bar. Încerc să ne cumpăr ceva de băut. Al treilea pahar de vodkă din seara asta. Drăciile astea se termină prea repede. Luăm amândouă câte două pahare în mână și le ducem către grupul nostru. Suntem noi două și încă două colege, una din anul meu și una din anul lui Alexis. Printre înghițiturile din pahar și dansuri, Alexis privește către o zonă paralelă cu noi, unde se află Zach și prietenii lui. Nu au stat cu noi toată seara, însă am ajuns de câteva ori să fim cu toții în același loc. Observ cum își fac câteva semne care se traduc în ,,Hai să fumăm afară". Așadar, pornim spre ieșirea din club. 

Încerc și eu o țigară și se poate observa că nu e prima dată când fac asta. După atâtea ore de stat în interiorul clubului, unde muzica răsuna de peste tot, mi se pare că faptul că toată lumea de aici vorbește foarte tare e ușor de suportat. Toată lumea are probabil urechile amuțite de zgomotul puternic. Fiecare discută cu fiecare, iar eu ajung să mă implic într-o conversație cu Nathan. Are o postură care se potrivește cu figura lui dură. Îmbrăcat cu geaca lui de piele și cu cu frizura lui pare că nu are ce căuta aici, ci mai degrabă ar trebui să fie într-o gașcă de motocicliști. Și nu tipul simpatic de motocicliști, ci aceia ce își petrec timpul în baruri din cartiere întunecate.

— Ai venit până la urmă.

— Așa se pare.

—  Fără misteriosul iubit.

Mă întreb unde vrea să ajungă.

 —Într-adevăr. Și ce-i cu asta?

 — Fără misteriosul iubit. Sau mai bine spus, fără iubitul căruia nu-i place să se afișeze cu tine.

  — De ce spui asta? Poate preferă să fim singuri când suntem împreună, și nu înconjurați de zeci de puști.

  — Zeci de puști? Majoritatea oamenilor de aici sunt mai mari decât tine. Dacă preferă să fie doar cu tine, de ce nu ești acum cu el?

Nu înțeleg cum de ce discut subiectul ăsta cu el, dar știu că mai bine mă opresc acum. Băiatul ăsta e atât de răutăcios. De ce nu își vede de conversațiile lui cu atâtea fete diferite?

Totuși, cuvintele lui îmi dau puțin de gândit. Cred că e momentul să trec mai departe. Cu Robert.

____________________

hello! daa, mai trăiesc. povestea e  gata. adică am o schiță cu detalii despre ce se va întâmpla până la final. cu alte cuvinte, capitolele vor apărea din nou mai des. nu la fel ca la început, când postam două capitole pe zi, dar vor fi aproape zilnice aparițiile lor. 

vreau să vă mulțumesc pentru lecturi și pentru voturi și să vă spun că mă bucură enoorm comentariile care îmi arată că sunteți aici și așteptați să vedeți ce se întâmplă în continuare. sunteți the real MVP. ❤️

în ceea ce privește conținutul acestei cărți, multe lucruri care sunt expuse în capitole au înțelesuri multiple, pot avea ramificații mai târziu sau sunt oglinzi care reflectă imagini ce nu pot fi observate ușor. nu uitați, perspectiva este a unui singur personaj, iar situațiile sunt extrem de subiective. puteți observa lucruri pe care Leah nu le poate vedea. în același timp, nu vreau să uitați tipul acestei cărți. nu este o comedie romantică. conține scenarii explicite și în viitor vor exista comportamente ce sunt considerate inadecvate (poate e puțin spus).