(Needitată) - Stresată că are 18 ani și încă este virgină, Leah începe o relație virtuală cu un bărbat mai în vârstă. După o perioadă de conversații încinse, Leah se mută în capitală pentru a studia Psihologia și pentru a fi mai aproape de Robert. C...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Leah, nu te aștepta să ai o relație obișnuită. Am avut și e plictisitor. Nu te pot vedea în fiecare zi. Locuim în orașe diferite și știai asta de la început. Nu îți pot răspunde la toate mesajele pe care mi le trimiți. Lucrez. Asta e situația. Da?"
Citesc mesajul de mai multe ori fiindcă vreau să mă asigur că am înțeles ce vrea să spună. Oricât de mult încerc să găsesc alt sens, cuvintele sunt aceleași. De ce nu se desparte de mine dacă tot vrea să „o mai rărim"?! Trec de la tristețe la furie, chiar dacă licrimile sunt aceleași. Fără să-mi dau seama încep să-mi vărs furia pe mine. Unghiile îmi străpung iarăși pielea, ca mai devreme. De data asta trec mai departe de palme. Îmi zgâriu brațul și văd cum aproape instantaneu îmi apar linii roșii și în unele locuri mici bucăți de piele care s-au desprins. Senzația e înțepătoare, usturătoare, dar mă liniștește.
Aud gălăgie pe hol și îmi dau seama că Alexis se apropie de cameră. Îi aud vocea, dar doar pe a ei. Probabil vorbește la telefon. Mă grăbesc să ajung în baie și închid ușa în spatele meu. Îmi întâlnesc privirea cu mine, în oglindă. „Oribil", mă gândesc. În spate aud ușa camerei deschizându-se. Ochii îmi sunt roșii și umflați de plâns. Mă analizez din cap până în picioare. Pe braț văd urmele unghiilor mele. Îmi ridic tricoul și îmi descopăr abdomenul. Simt că-mi arde.
─ Leah, ești în baie?
Îmi pun o mână pe abdomen. Oftez. Îmi înfing unghiile și fac și aici câteva care se înroșesc imediat. „E numai vina ta."
─ Leah?
Parcă mă trezesc dintr-o transă și îi răspund colegei mele.
─ Da. Vreau să fac duș, scuze.
Mă asigură că nu are nevoie urgent, ci doar se asigura că sunt în cameră și n-am plecat lăsând lumina aprinsă. Mă dezbrac de tot, iar privirea mi-o țin încă în oglindă. „E numai vina ta", mă gândesc din nou în timp ce intru în duș.
Apa mă liniștește. Ridic din când în când fața și las apa să-mi inunde simțurile. Nu-i atât de rău.
Opresc apa, mă șterg și mă înfășor în prosop. Îmi fac curaj să ies din cameră și sper ca Alexis să nu observe starea pe care o am.
─ Hei.
─ Hei!
Îmi iau o pereche de colanți și o bluză cu mâneci lungi și mă întorc în baie să mă pot îmbrăca.
─ O să mori de cald dacă stai așa.
─ Am făcut un duș rece. Poate mă schimb mai târziu.
Vorbesc cu ea încercând să nu o privesc. Ochii încă îmi sunt roșii. Mă întind în pat și deschid din nou mesajul.
„... o relație obișnuită..." nici măcar nu știu ce e asta. Tot ce știu ești tu. „Am avut și e plictisitor." Poate cu mine nu va fi. „... să ne vedem zilnic." Nici măcar n-o facem. Vreau doar să vorbim ca la început. „Lucrez." Îți urăsc părinții. Urăsc firma tatălui tău. „... știai asta de la început." Și tot am ajuns să te iubesc.
