(Needitată) - Stresată că are 18 ani și încă este virgină, Leah începe o relație virtuală cu un bărbat mai în vârstă. După o perioadă de conversații încinse, Leah se mută în capitală pentru a studia Psihologia și pentru a fi mai aproape de Robert. C...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am încercat în zadar să dau de el în minutele următoare. În orele și apoi în zilele următoare. Era prea târziu și devenea din ce în ce mai dureros. Cum puteam să mă obișnuiesc cu ideea că de data asta s-a terminat pe bune? Cum puteam să accept faptul că era vina mea? Alexis a încercat în tot timpul ăsta să fie alături de mine și să mă încurajeze. Nu se putea abține ca din când în când să nu-mi inspire faptul că gândește: „Ți-am spus eu. Misteriosul ăla era prea ciudat!"
Dar nu mă puteam abține. Foile mele de la facultate aveau mai multe desene și măzgăleli cu numele lui și cu alte chestii care îmi aduceau aminte de el decât aveau notițe despre cursuri. Eu nu vedeam nicio problemă în asta, însă Alexis îmi mai atrăgea atenția. Deși o apreciam fiindcă încerca să aibă grijă de mine, după câteva săptămâni a devenit aproape insuportabilă. Și cum încerca să mă facă să mănânc... Mă simțeam din nou ca acasă, cu mama. De aceea plecam din cameră de fiecare dată când aveam ocazia. Stăteam fie la cursuri, fie mă plimbam prin oraș.
Eram aici de atâta timp și mă plimbasem deloc prin oraș. Când eram acasă, eu și Kate ne plimbam pe jos de fiecare dată când puteam. Cunoșteam fiecare detaliu, fiindcă oricum era un oraș mic. Mi-aș dori să dau timpul înapoi și să fiu iar acolo. Chiar și cu mama. Oricum am o „mamă" și aici. Poate aș fi fost mai fericită dacă rămâneam „cea grasă"? Poate aș fi găsit pe cineva care să mă iubească pentru ce eram eu, nu pentru cum arătam. În ce lume de căcat trăim. Cine are puterea să decidă ce e frumos și ce nu? Nimeni, sunt sigură. Cine are control asupra vieții tale? Doar tu. Deci de ce să nu fac ce vreau eu, oricând vreau eu?
Și totuși, ce vreau eu nu mă vrea pe mine. Ce vreau eu nu îmi mai răspunde la apeluri fiindcă a fost alungat de mine. Dar oare nu e și vina lui? Dacă stau să mă gândesc, nici nu contează a cui e vina. Eu știu doar că îmi doresc să fie totul ca înainte. Orice am încercat să fac nu am reușit să-mi schimb dorința asta. De ce aș face-o, până la urmă?
Alexis m-a întrebat dacă aș fi de acord ca Zach și Nathan să fie în camera noastră astăzi. A spus să se gândește că îmi va face bine să stăm cu toții. M-aș mai înveseli ascultând prostiile pe care le-ar spune băieții.
─ Poate nu e idee bună, totuși. Nu vreau să te simți prost văzându-mă cu Zach când tu treci prin perioada asta.
Ce mai contează? Mă gândesc. Oricum văd cupluri pe oriunde merg. Am dezvoltat cumva o imunitate împotriva lor.
***
─ N-ar trebui să bei atât dacă nu mănânci. De fumat nici nu mai zic.
─ Nu-i treaba ta, mă răstesc la el.
─ Faci cum vrei, îmi spune și apoi își aruncă privirea către cei doi care se sărută deja de un minut. Nu vrei să ieșim pe afară? E clar că suntem în plus.
