|LEAH|

,,În casa mea"

CAPITOLUL VII

Mi-e frică de starea în care am ajuns. Știu că nu e normal ce se petrecere între noi, dar ce să fac atunci când corpul meu răspunde la fiecare cuvânt al lui? Sunt flămândă de mesajele lui erotice si de senzațiile pe care mi le oferă.

Am vrut să dau vina pe beția din seara aia, însă în urmatoarea perioadă, nu am mai consumat nimic. Mi-a fost greu să vorbesc cu el a doua zi despre ce s-a întâmplat, iar el nu a insistat. Însă starea de vinovăție a dispărut când din nou m-a cuprins în vraja lui în zilele urmatoare. 

Am încercat să îmi mai iau gândul de la el prin pregatirile pentru plecarea la facultate. Mai am atât de puțin timp de petrecut aici. În casa mea. Săptămânile în care am vorbit cu Robert m-au facut să mă gândesc că ar putea fi o problemă faptul că stau la camin. Până acum eram împăcată cu ideea că voi împărți camera cu încă o persoană, dar ce o sa fac atunci cand conversațiile noastre o să fie din nou aprinse? Mă consolează, totuși, gândul că orașul în care locuiește el este mult mai aproape de Londra decât de orașul în care locuiesc eu, deci sper că mă va vizita destul de des. 

Pe lângă asta, oare chiar sunt pregătită să îi fiu iubită în realitate? Oare atingerile lui o să aibă același efect ca și cuvintele pe care mi le scrie? Oare o să am în sfârșit parte de o relație adevărată?

Cred că tot ce-mi ramane de făcut pentru a afla raspunsul întrebărilor ăstora este să mai aștept două zile până la plecare. Probabil ca n-o să ne vedem din prima mea zi acolo, dar sigur va fi cât de curând. 

Cât de ciudată pot sa fiu.

Gândul ăsta mă bântuie din când în când. E ca un moment de luciditate printre cele în care sunt acaparată de gândurile care îl ridică în slăvi pe Robert. Imi dau seama că nu e normal sa vorbesc astfel de lucruri online cu un baiat... bărbat. Diferența de vârstă dintre noi este de 10 ani. Oare eu sunt cea care are probleme aici? Sau el? La 28 de ani presupun că ar trebui să ai alte lucruri de făcut înafara de a face sex virtual cu o puștoaică. Gânduri ca acesta, mă fac sa îmi pun problema că de fapt îmi trimit mesaje cu un psihopat care fură identitatea altcuiva. Și de fapt, care identitate? Nici măcar nu știu cum arată. 

M-am simțit de multe ori gata să renunț la el. Să nu îi mai răspund la mesaje, sa îl blochez și să uit de el. Însă mereu a a vut cuvintele la el. 

,, știi ce mă face să vorbesc în continuare așa cu tine? ești atât de frumoasă și de plăcută și mă gândesc 'ar putea să aibă pe oricine de acolo, dar ea vorbește în continuare cu mine.'

știu că nici eu nu o să te dezamăgesc pe tine. abia aștept să te vad și sunt sigur că și tu gândești la fel."

Dacă ar exista un concurs de aburit fete, Robert sigur l-ar câștiga. Iar audiența, formată numai din fete, bineînțeles, ar pica în plasa lui de Casanova după primele replici. Doar că aici e diferit. Cuvintele astea îmi sunt adresate mie. Iar eu am picat de mult în plasa lui. 
                                                                

***

Ultima pereche de pantaloni e frumos aranjată în bagajul în care am hainele. Trag fermoarul si mă mai uit o dată în celălalt bagaj; mi-am luat pătura, cearșaful si fața de pernă. De celelalte lucruri sunt sigură. 

Tata bate în ușa deja deschisă și odată ce mi-a atras atenția mă întreabă dacă sunt gata. Îi spun că da și îl văd cum se apropie să mă ajute cu bagajele. Îmi pun ghiozdănelul care adăpostește alte cateva lucruri precum portofelul și câteva cosmetice și pornesc și eu în urma lui. Când ajung în pragul ușii îmi mai intorc o dată privirea spre camera mea. O să-mi lipsească confortul ei. Sper să mă simt bine la camin si sa am o colegă cu care să mă înțeleg. 
Drumul spre capitală este lung așa că profit de faptul că e încă foarte dimineață și dorm pe tot parcursul lui. Mama și tata au grijă să discute în șoaptă tot timpul până acolo, de vreme ce eu si Maddie dormim. Ma bucur ca a reusit să se trezească și ea ca să ne putem lua la revedere acolo.
Odată ajunsă în mașină încep să-mi conștientizez emoțiile. Nu-mi vine să cred că sunt atât de aproape de perioada asta atât de necunoscută mie. Insecuritățile își fac și ele apariția. Dacă nu sunt destul de bună la facultate? Și, ceea ce mi se pare mai rău momentan, dacă nu sunt destul de bună pentru Robert?
Nu-mi dau seama când am adormit, dar știu că ultimul gând a fost că voi lupta– pentru Robert și pentru facultate.