|LEAH|

,,Chipul lui e al meu"

CAPITOLUL XV

După ce primesc mesajul lui, mă întorc înapoi la pregătit. Mă încalț și mai arunc o privire în oglindă pentru a mă asigură că totul este perfect. Mă întreb dacă rujul roșu nu este cumva prea mult. Am aflat la facultate că în urma unui studiu s-a hotărât că bărbații sunt mai ușor de impresionat dacă femeia poarta un ruj roșu pe buze. Devine instantaneu mai atractivă.

Mă hotărăsc că rujul roșu e potrivit. Îl pun în geanta mică pe care o am pe umăr și ies pe ușă. După ce o închid, pun și cheia în geantă.
Pornesc ușor spre parcarea căminelor.

Merg încet probabil și pentru că nu vreau să aștept prea mult, dar cel mai sigur pentru că am nevoie de timp pentru a mă mai liniști.

Nu știu de ce am chiar atâtea emoții. Ce poate să meargă rău? Doar să nu mă placă. Și să mă părăsească. De fapt, nu cred că ar avea cum să mă părăsească. Oficial, nu suntem un cuplu. Cel puțin nu în viața reală.

Of, de ce mă gândesc doar la lucruri rele?

Până la urmă nu sunt așa de diferită în poze. Și oricum, toată lumea arată puțin mai slabă și mai frumoasă pe rețelele sociale.

Ajunsă la intrarea în parcare văd o mașină oprită, dar cu farurile aprinse. Mai pot distinge silueta unui bărbat care stă sprijinit de ea. Lumina farurilor face ca el să fie doar atât; o siluetă.

Dar îl recunosc. E el. E Robert. În tot timpul acesta el asta a fost pentru mine. O umbră fără chip. Dar de acum încolo, totul se va schimba.

Ajung foarte repede lângă el fiindcă distanța e mică.

— Bună.

Aud o voce groasă.

— Bună, spun și eu când ajung destul de aproape încât să îl văd.

Întunericul nu mai e stăpân acum. Chipul lui Robert este în sfârșit al meu. În fața mea stă acea siluetă pe care am văzut-o până în acum doar de la spate. Părul lui șaten deschis, pare în lumină slabă, mai închis. Ochii lui căprui par aproape negri. Barba scurtă îi întărește imaginea de bărbat impunător pe care ți-o creezi când îl vezi pentru prima dată.

E îmbrăcat foarte elegant. Destul de gros, fiindcă afară e răcoare. Mai gros decât mine.
Îmi întinde mâna și îmi spune, dezgolind cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată.

— Eu sunt Robert.

— Leah, încântată. îi răspund și el zâmbind.

— Plăcerea este, în special, de partea mea. continuă el jocul cu o politețe exagerată.

Chicotesc, iar el continuă să zâmbească.

Observă că sunt îmbrăcată cam subțire și mă invită în mașină. Îmi deschide el ușa și nu știu dacă încă face parte din jocul de-a oamenii foarte politicoși sau chiar a vrut să mă impresioneze.