|LEAH|

,,Iubita mea"

CAPITOLUL XVI

Garajul acesta e foarte întunecos și nu foarte spațios. Sunt aici nu numai mașini ca ale lui Robert, ci și mașini obișnuite.

Urcăm până la etajul 1 parcă un pic grăbiți. Sau poate doar mi se pare mie din cauza emoțiilor care și-au făcut apariția de când am aflat unde suntem.

Îmi deschide ușa și mă lasă să intru într-un apartament nu foarte mare, dar foarte cochet. Living-ul e decorat în mai multe nuanțe de gri și maro. Mi se pare totul foarte masculin.
Mă lasă să merg prin living în timp ce el merge în bucătăria alăturată, despărțită de aici doar cu o arcadă.

— Ce bei? mă întreabă.

— Ce ai?

— Am whisky, rom, apă plată, apă minerală, vin roșu, apă de la chiuvetă, vin alb și șampanie.

Zâmbesc și răspund:

— Șampanie.

— Șampanie nu am, draga mea.

Acum chicotesc și îi spun să aducă ce vrea el.

Plimbându-mă pe lângă rafturile lui îi observ cărțile, CD-urile, pentru că se pare că încă are așa ceva și alte mici obiecte decorative.

— După ce te uiți?

Îl aud deodată în spatele meu. Are o sticlă de vin roșu și două pahare în mâini. Se așază pe canapea, pune paharele pe masă și începe să toarne vin din sticla deja deschisă din bucătărie.

— Mă uit la muzica ta, cărțile tale.

— Mă poți întreba despre ele.

— E mai palpitant așa. Te descopăr singură.
Îmi întinde paharul cu vin și îmi aruncă din nou un zâmbet care mă face să mi se înmoaie picioarele. Dăm noroc, iar apoi bem fiecare câte o gură.

— E foarte bun, îi spun.

El se uită la mine la mai puțin de o secundă după ce am terminat eu de apreciat vinul, iar întrebarea pe care mi-o pune mă ia prin surprindere.

— Vrei să fii iubita mea?

Nu numai că simt fluturași în stomac, dar am impresia că îi simt și în cap și chiar mai jos de stomac. Mai jos nu știu dacă e vorba de fluturași, dar am simțit cum un val mic de căldură a pornit din zona aceea atunci când am auzit din gura lui ,,iubita mea". Vocea lui, aspectul lui și atitudinea pe care o arată... Senzația e de zece ori mai puternică decât atunci când mi-a scris prima dat acele cuvinte.

— Da.

Se apropie mai mult de mine. Aproape nu mai e nicio distanță între noi și îmi pune o mână pe picior, în zona apropiată de genunchi.

— Dar femeia mea vrei să fii?

— Care este diferența? întreb eu, naivă.
Își ridică ușor mâna ajungând de la genunchi în zona coapsei interioare, foarte aproape de zona mea intimă. Mă strânge un pic și simt cum căldura de acolo se accentuează.

— Da. reușesc să-i spun cu vocea aproape stinsă, înainte ca el să mă sărute.

La început doar își lipește buzele de ale mele. Apoi, și le folosește pentru a mi le îndepărta pe ale mele una de alta și pentru a-i face loc limbii lui să o întâlnească pe a mea. Ușor, ușor sărutul devine din ce în ce mai pasional. Acum spatele meu de sprijină de brațul canapelei, iar Robert este aplecat peste mine ținându-mi o mână pe spate, iar cealaltă pe picior.

Se oprește dintr-odată și se ridică. Îmi întinde mâna ca să mă ridice. Îi dau mâna mea, iar acum plecăm din sufragerie. Ajungem în dormitorul lui. E decorat și el în aceleași culori ca și prima cameră. Lângă pat îmi dă drumul la mâna și acum suntem față în față.
Mă uit în sus la bărbatul care mi-a sucit atât de tare mințile încât sunt gata să mă culc cu el. Să fiu femeia lui. E atât de frumos. Îi pot vedea trăsăturile perfecte chiar și în lumina aproape inexistentă.

Se lasă în jos și se așează în genunchi. Îmi desface pantalonii și mi-i trage cu grijă în jos. Apoi se ridică în picioare și îmi dă jos și bluza. Ne așezăm împreună pe marginea patului și începem să ne sărutăm. Îi simt din nou buzele acelea care mă fac să vreau să le devorez. Dar mă abțin.

Își mută sărutările pe gâtul meu și simt cum mi s-au înmuiat îngrozitor picioarele deși sunt așezată. Ușor mi se relaxează și restul corpului și simt nevoia să mă întind pe spate. El nu se oprește din sărutat și îmi urmează mișcarea.

Acum ne sărutăm din nou, iar o mână de-a lui îmi masează sânul peste sutien. Abia acum conștientizez că eu sunt in lenjerie intimă, iar el e complet îmbrăcat.

— Așteaptă. reușesc să mormăi printre respirația sacadată.

— Liniștește-te.

Continuă să mă sărute pe gât, dar la un moment dat se oprește. Își dă seama de insecuritatea mea, așa că își pune capul pe pieptul meu și mă ține în brațe.

— Să stăm așa pentru ceva timp. îmi spune el.

Nu o simt ca pe un reproș. Îmi pun brațele în jurul lui și mă liniștesc.

Probabil trece un sfert de oră fără ca nici unul dintre noi să spună ceva. Mă întreb dacă s-a supărat.

— Nu sunt supărat pe tine, dacă la asta te gândești.

Parcă mi-ar fi citit gândurile. Se ridică mai sus ca să ajungă să mă sărute.

— Vrei să te duc înapoi la cămin?

Dau din cap că da. Aș vrea totuși să ajung la cursurile de mâine.

Pe drumul înapoi Robert își ține și de data asta mâna pe piciorul meu. Ajunși în parcarea căminului mă aplec spre el ca să îl pot strânge în brațe. Deja îi ador parfumul.

— Copilo. îmi spune jucăuș.

Zâmbesc și îl sărut.

Ne luăm la revedere, iar în timp ce mă îndrept spre intrarea în cămin nu pot decât să rememorez toate momentele din seara asta. A fost atent, elegant. Exact cum părea în tot timpul în care am vorbit prin mesaje.

Recunosc că nu mă așteptam să fie atât de frumos.

Oare să fie el alesul meu?

Mi-aș dori enorm să fie.