|LEAH|

,,Când apar regretele?"

CAPITOLUL XVIII

M-am obișnuit deja să mă trezesc, iar primul gând care îmi trece prin minte să fie el. Doar că astăzi e diferit. Astăzi m-am trezit cu gândul de a-i răspunde cu toată ființa mea întrebării pe care mi-a adresat-o la prima noastră întâlnire. Un răspuns pozitiv. 

Toată ziua am așteptat să vorbim și să-i spun cât de mult vreau să ne vedem diseară, iar când în sfârșit a venit momentul acesta, simțeam că mai bine n-o fac. Însă, nu am dat înapoi. De cele mai multe ori regretăm lucrurile pe care nu le-am făcut, nu pe cele pe care le-am făcut. 

Stând și așteptându-l în parcarea campusului îmi dau seama  câte am ajuns să simt pentru el. Pentru iubitul meu misterios. E misterios doar pentru celelalte persoane, dar pentru mine nu. Eu simt că îl cunosc cu totul. Îi cunosc fiecare privire și după seara asta îi voi cunoaște și fiecare parte a corpului. Cel puțin, așa îmi doresc.

Farurile mașinii lui îmi captează atenția și mă apropii de mașină. Urc în mașină și îl sărut pe buze. 

 — S-a întâmplat ceva? 

 — Hm, nu. 

Aș spune că se citește puțină îngrijorare în tonul lui, însă nu mă pot abține să zâmbesc atunci când mă gândesc că da, într-adevăr s-a întâmplat ceva, însă nu ceva rău. 

 — Din mesaje părea că vrei să ne vedem neapărat.

— Așa e. Dar nu e nimic rău. 

Străzile înzăpezite și vremea de afară nu îl opresc pe Robert care conduce cu o viteză destul de mare, lucru care mă face să mă gândesc că e posibil să își fi dat seama despre ce vreau să se întâmple în seara asta. Dar dacă e așa, mă întreb de ce nu îmi mai ține mâna pe picior. În cele mai recente dăți în care ne-am întâlnit a renunțat la gestul care la primele întâlniri mi s-a părut drăgăstos și în același timp, incitant. Poate nu e nimic important, ci pur și simplu nu îi era comod să țină o mână întinsă până la mine. 

Conversația despre cum îmi este la facultate și cum m-am distrat la petrecere se termină atunci când ajungem în fața garajului. Ușile se ridică și din nou suntem în încăperea asta iluminată foarte slab și plină de diferite mașini. Dacă aș avea permis, cu siguranță nu aș putea să îmi parchez mașina aici. Oare mă va învăța el?

Ajunși în apartament, mă ajută să îmi dau haina jos și apoi se îndreaptă spre bucătărie ca să ne toarne ceva de băut în două pahare. Mă duc pe canapeaua din sufragerie și îl aștept cuminte. Deși nu ar fi prima dată când o să facem ceva mai mult decât să stăm și să vorbim, mi se pare că de data asta am peste un milion de emoții când mă gândesc la ce va urma. 

Robert se întoarce cu  cele două pahare de vin și îmi întinde unul dintre ele. Se așază lângă mine pe canapea, dăm noroc și apoi bem fiecare câte o gură. Simt că am nevoie de puțin curaj, așa că fac ca înghițitura mea să fie mai lungă. Puțin prea lungă. Când termini, îl găsesc privindu-mă. 

  — Ești în regulă? îmi spune, zâmbind.

Durează câteva secunde să scap de tăria vinului și să îmi adun gândurile, lăsând emoțiile la o parte, după care îi spun că da.  E încă sceptic atunci când mă apropii de el. După ce îmi pun paharul pe masă, îl iau și pe al lui și îl așez tot acolo. El nu spune nimic. Mă îndrept către el cu un singur scop în minte. Îl privesc în ochi și pentru o fracțiune de secundă mă concentrez pe buzele lui, iar el își dă seama ce îmi doresc. Am buzele uscate și știu că cel mai bun remediu ar fi să îi simt sărutul umed și dulce. Și îl primesc.

— Te dezbraci pentru mine? mă întreabă printre săruturi. 

Mă opresc din sărut pentru a-i răspunde.

— Nu doar atât. 

Ochii lui îmi arată că știe la ce mă refer.  Dar nu doar ochii. Sunt întinsă pe canapea, iar el stă deasupra mea. Nici nu mi-am dat seama când săruturile au devenit atât de pasionale, încât am ajuns să stăm așa. I-am făcut loc între picioarele mele, iar asta îmi dă voie să îi simt zona aceea din pantaloni foarte întărită. 

— Cere-mi-o. 

Îndemnul lui scurt sună ca un ordin. Îmi întind gâtul ca să ajung la urechea lui și îi șoptesc dorința mea, de parcă nimeni nu ar trebui să ne audă, nimeni nu ar trebui să ne vadă. 

Îmi trage pantalonii în jos cu tot cu lenjerie, iar eu îmi dau bluza jos. Îmi sărută coapsele, apoi îmi dă un pupic acolo.  Unul scurt, apoi se ridică și își dă și el bluza jos. Nu rezist tentației de a-i atinge pieptul și să cobor cu mângâierea pe abdomen.  Mă întrerupe brusc și își dă pantalonii jos. La fel, cu tot cu lenjerie. Camera era prea puțin luminată ca să observ ce tocmai mi-a dezvăluit el, așa că îmi fac curaj și îmi întind mâna pentru a putea să o ating. Pielea e atât de fierbinte. Și tare. Îl strâng puțin, iar asta îl face să scoată un geamăt. Din nou, mă întrerupe brusc. Se apleacă peste mine și mă sărută. Puternic, dar scurt. Coboară cu săruturile și ajunge în zona sânilor. Simt că mă topesc sub el.
Îmi închid ochii și mă las purtată de senzația pe care mi-o oferă săruturile lui. Mai jos simt o căldură imensă. Nu credeam că se poate să simt ceva mai intens până când i-am simțit respirația caldă acolo. Apoi limba.
Nu mă satur de senzațiile astea atunci când el se ridică și ajunge cu fața la nivelul feței mele.

— Cere-mi să ți-o trag!

Probabil sunt prea excitată ca să mi se pară deplasată cererea lui, așa că fac ce îmi spune. Se întinde și de sub măsuța de lângă canapea scoate o cutiuță de prezervative. Rupe ambalajul și scoate bucata de cauciuc pe care și-o rulează pe membru.
În următoarea secundă îi simt sexul sprijinindu-se ne zona mea. Îl ține cu mâna și îl pregătește pentru a intra.
Nu m-am gândit nicio secundă cât de tare m-ar putea durea. O durere ascuțită și puternică ce simt că mă trezește din îmbătatarea excitației. Îmi pun mâinile pe pieptul lui și încerc să șoptesc:

— Nu.

Dar Robert nu se oprește. Începe să se împingă mai mult în mine. Mișcările devin mai rapide. Încă simt durerea și îmi doresc să se sfârșească cât mai repede. Primul geamăt pe care îl scot însă nu e unul de durere. Încep în sfârșit să scap de senzația deranjantă. Dar nu apuc să mă bucur de ea. Mișcările lui sunt acum lente, iar peste câteva secunde se oprește de tot. Epuizat, cade pe mine, iar acum îi simt respirația pe gât. Rămâne nemișcat și încearcă să-și adune simțurile, iar eu rămân fără reacție și cu privirea fixată într-un punct. Durerea începe iar să se facă simțită.