(Needitată) - Stresată că are 18 ani și încă este virgină, Leah începe o relație virtuală cu un bărbat mai în vârstă. După o perioadă de conversații încinse, Leah se mută în capitală pentru a studia Psihologia și pentru a fi mai aproape de Robert. C...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cursurile de vineri parcă durează o veșnicie. Nu sunt singura care simte asta, căci unii dintre colegii mei deja renunță la a mai fi interesați de ce ne povestește profesorul și încep să își scoată câte ceva de mâncare. Nici nu știu de când n-am nu am mai avut o masă consistentă. Mi-aș dori una în momentul ăsta. Oricum nu mai am de ce să mă străduiesc. El nu mai e în viața mea, nu-i așa? Nu vreau să plâng în timpul unui curs, e prea multă lume aici. În încercarea de a mă abține, îmi strâng pumnii foarte tare, să simt iar unghiile cum îmi străpung palmele. Tresar când simt cum una dintre unghii se rupe de la prea multă presiune. Deschid pumnii și văd semnele roșiatice în formă de semilună lăsate în palme și vârful unei unghii care se mai ține doar într-un colț de restul ei. E sânge și acolo. Mă ustură și simt cum mă încălzesc în tot corpul. Vreau acasă.
Îmi trag mânecile bluzei până peste degete, îmi pun lucrurile în geantă și plec de la curs. „La revedere", îi spun profesorului și el îmi răspunde la fel, apoi revine la subiectul pe care îl expunea din fața clasei.
Mă mișc mecanic prin facultate. Merg, merg și iar merg. Nu am o destinație anume și totuși mă trezesc în fața Cantinei din campus. Ce caut aici? Stomacul meu pare să știe răspunsul fiindcă devine zgomotos. Înăuntru văd pe panourile care atârnă de tavan diverse feluri de mâncare. Toate arată bine. Îmi pun palmele pe abdomen când mă lovește o durere puternică. Mai bine nu veneam aici. Eram atât de bine până să mă gândesc iar la mâncare. Vreau să ies de aici. Reușesc să ajung la ușă, însă nu am destulă putere încât să împing ușa. Vederea mi se încețoșează și deodată totul devine negru.
***
În visul meu sunt iarăși acasă. Kate îmi vorbește din difuzorul telefonului și îmi spune să fiu gata repede fiindcă în curând va ajunge la ușă. Urmează să ne vedem cu restul fetelor și să ne povestim ce am mai făcut. „Nu ne-am mai auzit de atât de mult timp, Leah." Și tu îmi lipsești, Kate. „Leah, mi-a fost dor de tine," se aude Maddie din pragul ușii mele. Mă ridic ca să ajung la ea și îmi văd imaginea reflectată în oglinda din fața mea. Nu. Cum s-a întâmplat asta? Mă uit la mine și la fața mea rotundă. Bărbia dublă parcă mă sufocă. Sânii parcă mă trag în față și îi văd prin tricou cum atârnă peste abdomenul meu extrem de rotund. Degetele mele par mai scurte fără unghii și se disting cele trei secțiuni ale lor fiindcă sunt foarte rotunde. Brațele mele sunt acoperite de linii mov și albe. Vergeturi proaspete și vechi. Cum am ajuns așa? Mi se umezesc ochii și abia văd mesajul care apare pe ecranul telefonului.
„nu știu cum de am crezut că o să te plac. arăți oribil și nu te-aș iubi niciodată așa. nu mă mai căuta."
Deschid ochii și îmi recapăt răsuflarea. Câteva fete sunt în jurul meu. Sunt tot în Cantină. Una dintre ele îmi întinde mâna și reușesc să mă ridic. Sunt asaltată de tot felul de întrebări, le spun că sunt bine și reușesc să plec de acolo. Mă simt încă amețită și încerc să ajung în camera mea.
