Înghețată de iubire

Capitolul 14

*Ella*
Balul a mers, așadar, excelent. Am vorbit cu fetele astăzi și am înțeles de la ele ca toate s-au cuplat, ca sa zic așa. Julie e cu Matteo-mai mult sau mai puțin, pentru ca amândoi sunt destul de timizi și nesiguri, dar drumurile mari se străbat mai ușor cu pași mici-, Flora a avut parte de o seara magica alături de Lucca, Rosa și Rugero sunt și ei împreuna, cu toate ca au avut parte de momente foarte ciudate de-a lungul balului-vreau sa zic, contraziceri pline de umor, pe diverse teme-, Alessio și Anne s-au apropiat foarte mult și abia aștept sa îmi povestească mai multe. Știu ca Anne a menționat ca fratii ei vor pleca chiar in noaptea de Valentine's, in turneu, in San Francisco și ma întreb dacă a reușit sa ajungă acasă înainte sa plece. Vreau sa zic, chiar dacă au ei 16 ani, iar ea, 17, este destul de greu sa pleci fără sa îți iei "La revedere" de la sora ta.
Aleh a cerut-o de soție pe Bella tot in aceasta noapte, iar ea a acceptat și de azi încep pregătirile pentru nunta. Mi-ar plăcea sa merg cu ea sa ii căutam rochie, dar nu cred ca o sa ma ia. Sunt doar sora mai mică a lui Aleh. Totuși, și asta înseamnă ceva, nu?
In fine, trecând peste amănunte, dimineața a început și ea bine. Nu avem nici multe teme, afara e chiar foarte frumos, și as putea ieși cu Julie in oras. Ca tot ma gândeam la ea, iat-o intrând pe usa, cu un scârțâit enervant. Nu a apăsat bine clanța, pentru ca are mâinile ocupate cu doua castroane.
-Nu, El, nu am nevoie de ajutor, mersi de întrebare, îmi zice sarcastica.
-Scuze, ii răspund și iau unul dintre castroane in mâna. E plin cu lapte și cu fulgi de ovăz. Parca as fi o văcuță.
Al lui Julie arată muuult mai bine, dar m-am obișnuit ca eu sa mănânc iarba, iar restul sa mănânce mâncare. Julie are cereale cu ciocolata, caramel și scorțișoara. Pentru un moment chiar ma gândesc sa iau o lingura, dar renunț la idee pentru ca îmi aduc aminte de crizele fatale pe care as putea sa le am. Asadar, hai sa mănânc ovăz! Ce bucurie! Julie s-a asezat pe pat lângă mine, iar acum amesteca in cereale.
-Ce zi frumoasa! îmi spune Julie, băgând o lingura plină doar cu cereale in gura.
-Intr-adevăr. Vrei sa ieșim azi? Ne plimbam un pic, poate mâncam ceva...
Arcuiește o sprânceană.
-Poate mănânci ceva, scuze.
Ridica din umeri.
-Doar noi doua?
-Pai, nu știu, vrei sa mai vina cineva? o întreb, dar pare încurcată.
-Ziceam și eu, poate Flora sau Rosa.
-Nu..., doar noi. Probabil ca amândouă dorm.
-Apropo. M-a sunat Emma. Știi tu, cu Franco.
Aprob din cap.
-A zis ca e aici. Face schimb de experiența cu o pereche de gemeni.
-Marcus și Martinus? intreb.
-Da, ceva de genu'.
-Sunt fratii lui Anne. Iubita lui Alessio, zic eu, și strâmb involuntar nasul la acest titlu.
-Ella! Nu fii rea! îmi zice și îmi da o palma peste umăr.
-Nu sunt rea. Dar chiar nu îmi place cum suna.
Julie își da ochii peste cap.
-Cheam-o și pe ea. Cred ca ii va plăcea sa ii povestesc despre Franco, nu?
-Francesco, ma corectează Julie. Ii place sa folosească numele întreg.
-Aha, zic. Trebuie sa țin minte asta.
Zicând asta, Julie își ia telefonul și se duce la bucatarie, ca sa lase castronul și ca sa o sune pe Emma, iar eu rămân in camera. Telefonul îmi bingane și citesc mesajul de pe el: "Neața, steluțo". "Neața" ii răspund lui Rico.
"Ai dormit bine?"
"Da. Tu?"
"Am adormit gândindu-ma la tine."
Ce poate fi mai romantic?!
"Și ai dormit liniștit?"
"Mereu sunt liniștit in preajma ta."
"Ay ❤️"
"Te iubesc"
"Și eu".
Ma las sa cad pe spate, sa ma afund in perne și vise.

Ma lupt de jumătate de ora sa îmi împletesc coronița pe cap, și nu îmi iese. Am desfăcut-o de cel puțin 20 de ori. Julie intra in camera și îmi arunca o privire suparata:
-Ai de gând sa ți-o împletesti azi? Serios acum, nu te duci nici la întâlnire, nici la bal! Ieșim între fete.
-Vreau ca Emma sa aibă o impresie buna despre mine.
-Pai nu va avea, dacă nu vei fi gata la timp, ma tachinează, ieșind din camera.
Incredibil, mâinile mele și-au făcut singure treaba. Poate ca nu ar fi trebuit sa ma concentrez atât de mult pe coronița.
Iau telefonul și ghiozdanelul tip geanta, adorabil datorită funditei de pe el, și cobor scările. Nici nu pun piciorul pe ultima treapta, ca se aude soneria. Julie deschide usa, iar in prag se iveste o fata frumoasa, cu pupilele negrie ca un cărbune încins, cu parul tapat, dar, de data aceasta, fără steluțe in colțurile ochilor. Arată atât de drăguț! Îmi vine sa o iau deja in brațe, dar ma abțin.
-Buna! o salut.
Îmi face cu mâna, înainte sa se imbratiseze cu Julie.
-Vreau toate detaliile! spune ea entuziasmata, punând mâinile in fata și gesticuland.
-Da, da, zice Julie amuzata.
Ajung in dreptul lor și, surprinzător, Emma ma ia in brațe. Parca as îmbrățișă un nor! Are o îmbrățișare foarte prietenoasa.
-Ce mai face Francesco? ma întreabă și mai ca bufnesc in ras.
-E foarte bine. Probabil ca învață. Vrei sa ii facem o vizita înainte sa plecam?
Brusc, se alarmează.
-Nu, nu, nu! Hai sa mergem!
Ma încalț repede cu tenesii și strig:
-Am plecat, mami!
-Bine! Aveți grija! striga și mama și ieșim din casa.
Aleea e luminata de soare și pare ca asfaltul are bucăți de CD in el.
-Încotro?
-Hai la Dom.
Emma se uita confuza.
-O sa îți placa. Tuturor le place.
Ridica din umeri.
-Și... tu... cum te înțelegi cu... știi tu....?
-Francesco? întreb.
-Da, da.
-Pai, bine, cum sa ma înțeleg? Suntem frati și ma ajuta mai mereu la teme. Doar la algebra.
-Aha, zice Emma. Brusc, am devenit interesată de algebra, completează ea.
Pe Julie o bufnește rasul.
-Cred ca i-ar plăcea de tine. Vreau sa zic, a amutit când te-a văzut.
-Eh, nu tine tot de aspect. In plus, putea sa amuțească pentru ca nu i-a plăcut, nu?
Eu și Julie tăcem.
-Dar când ma va cunoaste, probabil ca nu va avea aceeași părere.
-De ce spui asta?
-O sa vezi.
Și cu asta, ne continuam drumul in liniște, spre Domul Santa Maria del Fiore, admirând peisajul minunat din Florența, intr-o sâmbătă perfect luminata de amintirile unui bal de vis.