Înghețată de iubire

Capitolul 33

*Rico*
In toată agitația cu Paștele și cu sora sau fratele Ellei, planul cu bătaia lui Oscar pare ceva desprins dintr-o opera cu caracter ficțional. Rugero a făcut, bineînțeles, rost de măști, dar eu sunt mult prea rezervat in legătura cu aceasta tactică.
Îmi aduc aminte ca am vorbit cu Ella despre bătăi. Nu i-a convenit când ne-am bătut la Starbucks, iar atunci eram număr egal. Acum, vom fi doi contra unul, dintre care unul cu ceva experiența in ale bătăii.
Ma ia cu tremur numai când ma gândesc. Totuși, ar fi o metoda nu doar de răzbunare, cât și de maturizare a lui, de trezire la realitate. Ella a fost destul de nesăbuită-încă ma întreb cum de au știut exact unde e, nu am discutat toate amănuntele cu Rugero-, dar vina cea mare e doar a lor. Putea sa fie violată. Pentru a doua oară.
Scutur capul ca sa îmi limpezesc mintea și ma uit la calendar. Bunica Luna trebuie sa ajungă cu doua zile înainte de Paște, asta înseamnă peste exact o săptămâna fără o zi, vineri, pe 2 Mai. Mama ma va înnebuni sa o ajut cu pregătirile și mai trebuie sa rezolv și cadourile de pentru Ella, Rugero, parinti și micuța Sofia. Sincer sa fiu, deja îmi e dor de ea. Cred ca o sa îmi fac o agenda din aia cum are Anne, unde își trece tot ce are de făcut și zilele in care trebuie sa le facă. Uneori, le are programate pe ore.
Iar mie îmi arde de bătăi.
Vorbind cu restul băieților, am aflat ca eu și Alessio suntem singurii care nu ne ducem prietenele nicăieri pe perioada vacanței. Emma și Julie pleacă la nu știu ce concerte, chiar după Paște, pentru Rosa a făcut Rugero rezervare de bilete in Paris, iar Flora va pleca, in fine, alături de Lucca, in America. Mai durează puțin până va afla și el ca vor pleca in vacanța de vară, Flora încă se gândește cum sa îl anunțe. Copiii ăștia se potrivesc precum laptele cu cereale.
Nu m-am hotărât încă care e care, dar asta contează mai puțin.
Gândurile îmi sunt întrerupte de Rugero, care intra in camera fără nicio problema. Ii cer din priviri o explicație și ridica din umeri, mormăind:
-Și o măicuța ar fi fost mai nerăbdătoare decât tine ca sa se bată.
Ma incrunt și îl întreb:
-Ție ți-ar conveni sa vin bătut?
-Dacă ai face ce face Oscar, da, spune.
-Dar ce face, până la urma? Doar vrea sa sărute niște fete și...
Apoi îmi amintesc ca nu a fost un coșmar ceea ce i s-a întâmplat Ellei, nu am citit, nu am văzut un reportaj la televizor sau un articol. Mi se pune un nod in gât, inclestez maxilarul și îmi iau hainele negre, ca sa ma schimb.
-Ce-ai?
Ma întorc spre Rugero și ii răspund zâmbind:
-O iubită.
Rugero clipește confuz, apoi își ia fața care sugerează "Cine sa ii mai înțeleagă pe puștii ăștia?" si ma lasa sa ies din camera fără alte adăugări.
Oscar nu știe ce îl așteaptă.

Clubul e luminat cu o mulțime de neoane de proastă calitate, fiecare după posibilități. Este in capătul unor alei, asfaltate pe vremea dinozaurilor. Betonul e crăpat din loc in loc si si-a pierdut culoarea. La cum îl știam pe Oscar, m-as fi gândit ca umbla prin mai multe cluburi, in căutarea unor noi tentații și, de ce nu, fete, nu intr-unul singur și, sincer vorbind, atât de neatragător? Dacă as merge in club, as cauta unul mai acceptabil ca aspect-nu o luați drept pretenție sau fiță, ci doar ca norma de respect personal.
Rugero ma înghiontește, ca sa continui sa merg, așa ca nu mai am timp sa ma gândesc la clubul lui Pește de la Miază Zi.
Îi fac semn ca am văzut o camera de luat vederi-clubul asta nu este atât de slab precum pare, din câte se vede. Aprobă din cap, apoi ne așezăm intr-un loc unde, după calculele făcute de el acasă, nu ne aflăm in raza de acoperire a camerei video. Suntem îmbrăcati precum mafioții din filmele pentru copii: cagule, haine negre, mai ca nu avem și mănuși. Ne mișcam tacticos-așa îmi place sa cred-și suntem vigilenți-din nou, așa îmi place sa cred. Paznicul clubului cască plictisit și iritat, apoi intra in club. Se întoarce cu un pahar de plastic roșu in mâna și începe sa savureze lichidul dinăuntru. Ca fapt divers, nu suport alcoolul.
Stăm vreo jumătate de oră înainte sa îl vedem pe Oscar ieșind. Modul in care iese din club aproape îmi stârnește mila și, totodată, rasul. Am un grăunte de îndoiala, in legătura cu faptul ca e beat, dar Rugero m-a asigurat ca ăsta e un avantaj pentru noi: cu siguranța nu își va da seama cine l-a "atacat". Asta facem acum, îl atacăm, iar eu încă ma obișnuiesc cu gândul.
In fine, îmi dau seama ca mi-am pus picioarele in mișcare abia când îl văd pe Rugero lipindu-l de un gard din sârma pe Oscar. El nu pare foarte lucid, dar nici beat criță, asta îmi dovedește pumnul zdravăn dat lui Rugero, drept in ochi. Atunci, sar și eu pe Oscar și îl trântesc la pământ.
Nu îmi dau seama ce se întâmpla după, cine da in cine, cât de inconștient îl lăsăm pe Oscar, dar știu ca Rugero are un ochi unflat, iar eu am o vânătaie cât toate zilele pe obraz și încă câteva micuțe pe brațe.
Dacă înainte credeam ca vom știi doar noi de aceasta întâmplare, acum ne putem lua gândul. La cum le știu pe Ella și Rosa, până nu vor smulge și ultima virgulita din noi, nu se vor lasa.
Asta numai și numai dacă ne vor vedea in acest weekend. Dacă ne vor vedea abia luni sau marți, am discuta altfel. Mama și tata vor înțelege motivul bătăii și nu cred ca se vor supăra foarte tare, având in vedere ca ne-am luat toate măsurile de precauție: nu ne vedem pe camere, suntem îmbrăcați in negru și nimeni nu ne-a observat prezența. Cel puțin, așa cred.
Când ajungem acasă, ceasul indica ora patru dimineața și ma cam miră, pentru ca e destul de devreme, ca ora de ieșit din club. Zic și eu, din auzite.
Merg in camera mea fără sa mai aștept ca Rugero sa zica ceva și ma arunc in pat. Îmi e groaznic de somn, iar mâine va trebui sa ma trezesc la o ora decenta, ca sa nu dau de bănuit. Văd ca am câteva apeluri nepreluate de la Ella, câteva (mai multe) mesaje pe WhatsApp și câteva vocale de la Rosa.
Nu-i de bine.
Ies din camera și îl găsesc pe Rugero in bucatarie, cu punga de gheata la ochi, cu căștile in urechi, ingustand ochii sau dându-i peste cap din secunda in secunda.
-Te-ai gândit sa apari, Prâslea? șoptește enervat.
Planul nu a fost atât de perfect precum părea.
-Îmi poți face un rezumat la tot ce ai ascultat și citit până acum sau sunt nevoit sa citesc și eu toate mesajele de la Ella chiar acum? Mi-e somn.
-Pe scurt, ne paște o mare ceartă din partea iubitelor noastre.
-Minunat, zic, luând un pachet cu gheata și punându-l pe obraz. Ce sugerezi? Ești ala mare, găsește o soluție? îl întreb, printr-un căscat.
Deschide gura, dar o inchide la loc. Ma privește cu un zâmbet melancolic.
-Cred ca cel mai bine ar fi sa te duci la culcare.
Ridic din umeri fără sa mai protestez. Urc către camera mea și ii fac semn cu mâna de "Noapte buna!". Îmi răspunde tot cu o fluturare de mâna.
Ma chinui sa ma schimb in pijama și adorm instantaneu, fără sa ma mai gândesc la ce am făcut sau la ce voi face. O sa ard masca aia.
Nu visez cele câteva ore pe care le dorm, dar sunt destul de încordat, o simt in special de dimineața, când ma trezesc.
"In ce m-am băgat?", ma întreb, pentru a mia oară.