Înghețată de iubire

Capitolul 8

Alarma suna pentru ora 7.00, pentru ca începem cursurile la ora 8. Abia ma ridic din pat. Abia reușesc sa ma spăl și sa îmi fac ghiozdanul.
Parul ciocolatiu îmi sta bine in dimineața asta, cu toate ca a avut o noapte proasta. Ochii nu îmi sunt umflați, iar albastrul este destul de senin, fără prea mulți nori. Arcuiesc buzele in oglinda și îmi apar gropițe in obraji. Aproape izbucnesc in râs când îmi văd chipul de școlărița.
Totuși, chipul îmi este balansat de ținuta de astăzi și nu arat chiar ca o păpușa. M.am îmbrăcat cu o pereche de blugi aproape mulați, roz deschis, și un tricou alb, cu dantela alb-perlată aplicată. In picioare o sa îmi iau bocancii galben muștar și, pe deasupra, geaca galbena-mustar. Înclin capul intr-o parte, mulțumită.
Cobor scările cu ghiozdanul pe umăr și îl trântesc pe canapeaua din sufragerie, in timp ce eu ma duc in bucătărie și îmi imbratisez părinții.
Sunt atât de frumoși amândoi... Tata are parul saten cu suvițe ruginii-de la el l-a moștenit Alessio-și ochii verzi, electrizanti. Mama are parul sub forma unei cascade de ciocolata amăruie, ce se potrivește incredibil de bine cu ochii acvatici.
-Ce mai faci, scumpo? Ai dormit bine? ma întreabă mama.
-Da, o mint eu. Abia aștept sa ma duc la școala.
Nu are de ce sa își facă griji pentru mine. Coșmarurile sunt un capitol încheiat, iar faptul ca mintea mea îl deschide din nou și din nou nu este un lucru care ar trebui sa o îngrijoreze pe mama. In plus, are destule probleme, fiind contabila unei rețea de restaurante. Și mai e un motiv pentru minciuna mea. Nu ea a fost cea care a intrat in camera mea, ci Alessio. Stiu asta, chiar dacă nu m-am uitat spre persoana învăluită in umbrele dimineții.
Așadar, îmi iau pahar cu fresh de portocale 100% natural și fără conservanți sau zaharuri și încep sa il beau cu înghițituri mici. Voi lua pastilele la școala, după prima ora.
Alessio coboară scările câte doua, in timp ce își face freza, și tare as vrea câteodată sa cada pe scări, ca sa se învețe sa nu mai coboare câte doua. Dacă va cădea?
Îmi zâmbește angelic când ma vede ca îl fixez cu privirea și se aseaza la masa, începând sa se strâmbe la mine. Așa ne mai jucam când eram mici. Fiind diferența de vârsta foarte mică-un an și patru luni-ne jucam foarte mult împreuna și mereu am fost mai apropiați decât fiecare dintre noi și ceilalți doi frati.
-Azi ești mai frumoasa ca ieri, îmi mărturisește cu compasiune fratele meu.
-Nu zău! Exersezi replici pentru vreo fata? îl întreb eu mai in șoaptă, fără sa uit ca sunt și părinții noștri in bucătărie.
Alessio duce degetul la gura și mărește ochii in semn de "Taci!"
Iar eu ii zâmbesc ca o vulpiță.
Franco se aude pe scări și ne anunța ca ne poate duce el la liceu, dacă vrem, pentru ca, oricum, o ia prin fata ca sa ajungă la facultate.
-Bine, răspunde, nu foarte convins, Alessio.
As vrea sa întreb ce e cu Aleh, dar îmi dau seama ca nu e acasă pentru ca hanoracul lui și adidașii nu sunt in hol. Îmi înghit cuvintele și ma ridic de la masa, luând ghiozdanul de pe canapea și mergând spre usa.
Tata și mama ies primii din casa. Azi încep la ore diferite, întâi tata, apoi mama, deci conduce mama, care îl va lăsa pe tata la spital-e doctor. Își va continua drumul pana in centru, și va ajunge la birouri.
Noi trei mai stam 5 minute, cu toate ca, la cât de incet și atent conduce Franco, cred ca ar trebui sa plecam de acum, ca sa fim siguri ca nu întârziem din prima ora. Dar prefer sa nu ma contrazic cu Franco, pentru ca mereu câștiga, iar eu rămân cu buza umflata.

-Ella! ma ia in brațe o colega de a mea, Rosa. Cum a fost vacanța ta? A mea a fost geniala! Am fost in Maldive și am făcut, și am dres,..., povestește ea multe cuvinte.
Rosa are darul de a vorbi și ii place asta. Îți poate vorbi despre orice, de la vreme pana la teorema lui Pitagora. Știe sa își exprime punctul de vedere și știe sa susțină o cauza in așa fel încât sa iasă ca ea. Seamănă cu Franco, e foarte buna și la matematica. Se și înțelege bine cu el, când încep sa vorbească intr-o limba nedescoperită despre formule matematice și legi ale fizicii.
Atenția îmi este distrasa de un băiat cu parul prețios, cu zâmbet moale, care este ținut de mijloc de o fata mult mai înaltă decât mine, cu parul pana la sold, negru ca cel mai adânc coșmar. Nu pare Rico, deși e identic cu el, cel puțin la nivelul parului.
Ma vede, dar încearcă sa nu se uite la mine.
-L-ai văzut? Îl cunoști? ma întreabă Rosa.
-De fapt, da.
-Ahaaa! zice admirativ. Si el te cunoaște pe tine?
-Da, ii zic, din ce in ce mai confuza.
-Dar de unde cunosti tu tot liceul? ma întreabă conspirativ.
-Nu îl cunosc literalmente pe tot, ii spun enervată.
Buzele rozalii ale Rosei încep sa se frământe și ma uit in spatele meu. Doamne, Dumnezeule!
-Buna, Rico, articulez cuvintele.
-Hey! Eu sunt Rico, zice, întinzând mâna către Rosa.
-Rosa, colega Ellei, ii spune.
Zâmbește.
Ma uit la el mai bine și realizez ca nu el era cel care se plimba cu fata aceea lipita de el. Expir usurata.
-L-ai văzut pe băiatul ăla, hmmm, Riccardo? Da, așa îl chema. Zice ca e nou și seamănă bine cu mine. Sper ca nu o sa ne confunde profesorii. E la mine in clasa.
-De unde îl știi? întreabă Rosa.
-A, pai, am făcut cunoștința cu el in curtea liceului. Stam și destul de aproape unul de altul. Chiar acum mi-a spus ca a văzut o fata pitica-probabil din clasa a IX-a, a precizat el- care se uita la el ca și când l-ar cunoaște, dar a plecat repede, pentru ca prietena lui este destul de posesiva. Sincer, nici el nu mi se pare usa de biserica, șoptește el.
Rămân muta de uimire și parca as izbucni in ras, dar suna clopoțelul de intrare și îmi iau cărțile, închid dulapul gri, cu câteva poze pe usa de dinăuntru și îl bat pe Rico cu mâna pe umar.
-De acord. Ne mai vedem!
Rosa clipește de câteva ori și ma urmează, mergând pana in clasa cu pași robotici și inconștienți.
Dacă, și pun problema doar dacă, as fi vreodată cu Rico, cred ca ar trebui sa avem tare multă grija cu admiratoarele.
Mie mi-ar plăcea sa trebuiască sa avem aceasta grija, iar lui nu i-ar displace deloc-sunt convinsă-sa nu se mai uite toate fetele la el ca la un zeu sau un înger, coborât din Muntele Olimp sau din Ceruri.
Dar e doar un dacă mic și supărăcios, care îmi sta agățat de minte.