Înghețată de iubire

Capitolul 29

Rico a dus-o pe Sofia acasă, iar acum s-a întors la mine. Stam pe canapeaua din sufragerie și butonam telecomanda, în speranța de a găsi ceva la care sa ne uitam.
-Nu cred ca avem vreo șansă, îmi zice Rico.
-Mda, nici eu.
Se apropie și ma săruta pe tâmplă.
-Principesa. Îmi place cum suna, imi șoptește în ureche și sunetele ma gadila. Chicotesc și Rico începe sa ma gâdile.
Ușa de la intrare se deschide și intra Alessio.
-Salut, lume! zice el în timp ce se descălța și, văzând de ce nu ii răspundem, vine și el în sufragerie și îl ajuta pe Rico sa ma lase fără aer.
-Nu e corect! le zic eu printre hohote se râs. Sunteti doi!
Stau întinsă pe canapea. De fapt, nu sunt întinsă, din moment ce băieții ma gadila.
-Vad ca știi sa numeri, zice Alessio și se potolește.
Apoi, își aranjează parul și se uita spre Rico, care ma ridica, ținându-ma de mâini și ma săruta scurt pe buze când ajung lângă el.
-Pentru ce a fost asta, deci? întreabă Alessio.
-De amuzament? ii spune Rico și îmi zâmbește din priviri.
Sa fac pe supărata? Este o varianta foarte captivanta.
Asa ca ma bosumflez și îmi iau fata de "aproape o sa plâng". Ma ridic de pe canapea și trec pe lângă Alessio. Știu ca Rico se uita surprins la fratele meu, dar nu întorc privirea. Sare de pe canapea și ajunge la scări o data cu mine. Ma prinde de gaica blugilor și ma învârte către el.
-Mai, ochii mei albastri, îmi șoptește și îmi cuprinde ceafa și fața cu ambele mâini.
Fac botic și ma săruta.
Il privesc pe sub gene și ii zâmbesc șmecher.
-Ești supărată?
-Nu, ii zic, punând mâinile dupa gatul lui și scuturand un pic capul. Coboară mâinile pe talie, oftând confuz.
-De amuzament, ii zic și nu știe cu ce sa îmi răspundă.
Ma oglindesc in ochii lui și sper ca și el ma vede ca sunt îndrăgostită.
-Daca nu cumva va deranjează, porumbeilor, spune Alessio și trece pe lângă noi, Aleh a anunțat ca vine diseară, singur. Și Franco la fel.
Ma prefac ca nu am auzit, dar Rico spune:
-Ce frumos! Reuniune de familie!
Alessio ma privește provocator.
-Mai e până atunci. Hai sa...
-Vorbim, termina Rico și ma saltă pe soldurile lui.
Alessio își da ochii peste cap și fuge la el în camera.
-Bine jucat, ii zic când ajungem în camera, după ce ma lasă pe pat.
-Nu sunt fratele lui Rugero degeaba, mi amo.
Se apleacă și ma săruta. Apoi se aseaza pe podea, iar eu ma simt mai înaltă decât el.
-Hai sa ne uitam la poze drăguțe cu cupluri! Nu prea avem poze... artistice, ca să zic asa, cu noi doi. Nu crezi?
Ridică din umeri și cobor lângă el. Iau telefonul și intru pe Pinterest.

Când Alessio a zis ca va veni Aleh, nu l-am crezut, dar iată-l, în carne și oase, cu ochii mai înghețati ca oricând. Parca e mai mare decât acum câteva luni.
-Ma gândeam sa îmi iau un apartament mai aproape de facultate. Pierd foarte mult timp pe drum, ne zice Franco.
-Timp pe care l-ai folosi sa înveți? sugerează Aleh.
-Timp în care as dormi, de fapt. Nu e normal sa ma trezesc în fiecare zi la 5, nu crezi? Și sa ajung acasă târziu. Ma rog, asta ține și de activitățile mele, dar...
Apoi se blochează și rămâne cu furculița cu spaghete în mijlocul drumului spre gura.
-Ce e? întreabă, cu fata spre tata.
-Chiar voiam sa îți propunem sa îți închiriezi un apartament. Ceva mic, o garsoniera sau... Un apartament cu doua camere, ii explica tata.
Franco expira liniștit și mănâncă spaghetele.
-Un loc în care sa poți sa îți petreci timpul cu Emma, completează și Aleh. Parca asa o chema pe iubita ta, nu?
Franco se uita la el cu ochii sclipind și îmi dau seama ca e înnebunit după fata asta. Vreau sa zic, e destul de evident, având în vedere ca orice minut liber pe care îl are vorbește cu sau despre ea sau îl petrece cu ea. Abia îl mai vad pe acasă și, când îl vad, ce sa vezi? E și Emma cu el!
-E ciudat cum toți plecați, ma trezește mama din contemplarea mea amoroasa și se joaca cu spaghetele în farfurie. Ii pun o mână pe mâna ei și ma privește recunoscătoare.
-Pot sa rămân pentru totdeauna aici, dacă vrei, ii spune Alessio și Aleh râde.
-Ce vrei sa zici cu asta? îl întreabă pe Aleh.
-Ești doar un copil. Ai sa înțelegi tu, ii spune ca un om înțelept și îmi dau seama ca lui Alessio nu prea ii convine. Dacă exista un lucru care sa îl enerveze pe lumea asta, este sa îl tratezi de sus.
-De fapt, fac 18 peste doua săptămâni, nu? întreabă Alessio, părând ca nu a remarcat replica de "frate mai mare".
-Da, chiar așa! Unde vrei sa te serbezi? întreabă mama și se vede ca Alessio abia aștepta momentul.
-Avand în vedere ca fac 18 ani, începe el discursul și subliniază vârsta din voce, vreau sa ma serbez la piscina.
Simt ca ma înec cu pastele.
-Dar și eu vreau acolo! ii zic.
-Pai ce, nu putem sa facem amândoi? ma întreabă și iau în calcul varianta asta.
-Ușor, copii, zice tata. Nu cred ca e suficient de cald sa o facem la piscina, ii zice lui Alessio.
-Dar dacă e acoperita? întreabă el.
Mama se gândește un pic.
-E o idee buna, zice Aleh.
-Stiu, nu? Dacă ma scuzați, zice Alessio și se ridica de la masa.
Urca în viteza, câte doua trepte, și coboară cu niște foi în mână.
-Cat de tare îți dorești petrecerea asta la piscina, frate? întreabă Aleh uluit și Franco se uita mândru.
-Surprinzator e ca nu l-am ajutat deloc, zice Franco și lungește gatul, sa vadă calculele și scrisul de pe foi.
-Sunt băiat mare, logic ca m-am descurcat singur, se mândrește Alessio și îmi aduc aminte cum, parca ieri, făceam astfel de scheme alături de el, ca mama și tata sa ne ia un cățel.
Atunci nu a funcționat, dar sper sa funcționeze acum planul cu piscina.
-Am sunat la diverse piscine acoperite și la hoteluri. Am calculat preturi, cu tot cu masa și chestii, și am comparat ofertele. Deja am locul unde as putea sa ma serbez, dar am nevoie de acordul vostru.
Tata nu pare convins, dar știu ca o face doar ca să vadă de ce e în stare Alessio.
-Va rooog! Sunt ultimul băiat care face 18 ani! Nici nu cer atât de mult, având în vedere ca Ella se aniverseaza tot la piscina, nu?
Mama râde înfundat și Alessio își ia o față de "Pe bune?!".
-Daca tot te-ai străduit atât, spune tata și oftează învins.
-Of, scumpule, zice și mama. La piscina sa fie, atunci.
Alessio zâmbește fericit și strânge de pe masa hârtiile, așezându-se la loc.
-Te-a ajutat Anne? Fii sincer.
-Chiar dacă ar fi așa... Deși nu e, ne asigura el, nu vad care ar fi problema.
-Niciuna, bineînțeles.
Zâmbește.
-Am scris deja invitațiile. Trebuie doar sa le trimit prin mail. Am atașat și harta către hotelul unde au piscina.
-Ai zis ca te serbezi înainte sa faci 18 ani, nu? întreabă tata, gândind.
-Da! Aștept atât de mult ziua asta!
Aleh și Franco râd.
-Ce mai e acum? întreb, de data asta, eu.
-E mai entuziasmat decât un copil când primește un cățeluș, zice Aleh.
Alessio ridica din umeri și termina de mâncat.
Mama se ridica și scoate din frigider un cheesecake. Taie felii și îmi taie și mie una subțire.
Apoi, băieții merg în camere, iar eu și mama rămânem sa spălăm vasele.
-Cum a fost azi în parc?
-Foarte bine. Sofia e o dulce.
Mama zâmbește.
-Chiar nu îmi dau seama cum Alessio face 18 ani. Parca săptămâna trecută mergeam la aeroport ca să ne luam la revedere de la Rico.
-Parcă săptămâna trecută erai la terapie intensiva cu mine, ii spun încet.
-Dar acum ești bine. Și Alessio e, iar Rico și Rugero s-au întors acasă.
-Da, ii zic.
Mama nu scoate o vorba timp de câteva minute, singurele zgomote fiind apa de la chiuveta și buretele pe vase.
-Ma bucur ca tu și Rico va înțelegeți.
-Daca ne înțelegem? Mami, suntem împreună!
-Mda, primul tău iubit.
Zambesc larg la gândul ăsta.
-Ne uitam la un film? ma întreabă.
-Da. Poți sa dormi cu mine noaptea asta. Ce zici?
-O idee minunata, îmi zice mama.
Terminam de făcut curat prin bucătărie și aranjam un pic sufrageria, apoi urcam. Mama se duce sa se schimbe în pijama și la fel fac și eu.
Aud voci la Alessio în camera și îmi dau seama ca, oricâte neînțelegeri si tachinari ar fi între cei trei frați ai mei, toate sunt lăsate în urma când vine vorba de jucat pe consola.
Uneori, e bine ca băieții nu pun la inima tot ce se întâmplă. Ce-ar mai fi atunci?!