Înghețată de iubire

Capitolul 26

*Ella*
Ma surprind răsfoind capitolele din cărțile lui Lovelystar și mi se par foarte familiare. Mi se pare ca o cunosc in persoana și ca as putea oricând sa o inspir. Unele momente dintre Megana și Andrew îmi aduc aminte de momente dintre cuplurile prietenelor mele.
Dar asta se întâmpla mereu in cupluri, deci e doar imaginația mea.
Ies din aplicație și ma mai uit o data la poza de fundal înainte sa pun telefonul pe noptiera. Îl tin pe Rico pe după gât, și așa, mică cum sunt, îl sarut. Are mâinile înconjurate pe talia mea de viespe. Mi se pare o poza foarte reușită.
Adorm fericita.

Alarma este enervanta și îmi vine sa dau cu telefonul de pământ. Ma ridic suparata și ma duc in baia mică și roz, ca sa îmi fac toaleta de dimineața.
Apoi trag pe mine un tricou albastru și o pereche de blugi.
Mereu m-am gândit ca as putea sa ii cer o data-sau poate de mai multe ori-hanoracul lui Rico, întrucât poarta mai mereu câte unul peste tricou. Mi se pare foarte romantic și așa ar avea semnul asupra mea. As fi marcată și toți ar înțelege ca nu sunt disponibilă. Păcat ca se încălzește și, pe deasupra, nu se da nimeni la mine. Pe de o parte e bine, pentru ca probabil iar nu as mai vorbi câteva zile.
Ma trezesc când ajung jos, in bucatarie, inconstienta ca am coborât scările. Franco a plecat deja, iar Alessio coboară și el repede pe scări, cu telefonul la ureche, vorbind. Îmi face semn sa ma grăbesc și sa fac liniște. Urmez sfaturile și ieșim din casa, incuind. Încheie convorbirea și îmi spune:
-Buna dimineața și ție!
-Cu cine vorbeai?
-Cu Papa de la Roma, îmi spune ironic. Cu Anne, logic!
-Și de ce trebuia sa fac liniște?
-Ca sa aud ce zice, îmi spune.
Afișez o fata nedumerita.
-E o poveste prea lunga, îmi explica.
-Alessio!!! ii spun alarmanta, oprindu-ma pe trotuar. Rico! Trebuia sa...
-Azi l-a dus Rugero cu mașina. Nu uitam de el.
Ajungem la casa lui Anne și Alessio suna la sonerie, iar Anne e in secunda doi afara, alături de Marcus. Cei doi se săruta și Marcus face o fata dezgustata, împingând-o pe Anne cu umărul. Decid sa ii tin companie.
-Ce mai faci? îl întreb pe blondul care nu seamăna absolut deloc cu Anne.
-Mi-e somn, zice.
-Mda, și mie.
-Toate cuplurile sunt așa? întreabă și ma uit in spate, dar singurul lucru pe care îl face Alessio este sa o țină cu brațul după umar pe Anne.
-Exista mult mai... bleah! ii spun și rade.
-E bine atunci.
-Nu ai avut iubita? îl întreb, surprinsă.
-Neah, zice si casca. Toate se uita după mine sau Martinus pentru ca suntem celebri. Dar noi nu am plăcut pe nimeni niciodată.
Îi arunc o privire de "Serios?", iar el râde.
-Ar fi derutant ca iubitul tău sa aibă un geamăn identic, ii zic.
Sta sa se gândească.
-Nu mai suntem atat de identici de la un timp. De obicei, ne numesc corect după par. Mereu am parul mai lung și îmi fac codite. Chiar mi le-am împletit spic la un moment dat. Lui Martinus nu ii place parul lung.
-Aha, ii zic.
-Ești simpatica, îmi spune.
-Mersi. Și tu.
Trage cu ochiul in spate și spune ceva ce ma umple de bucurie:
-Dacă el nu ar fi fost atât de simpatic, nu am fi lăsat-o pe Anne cu el.
Chicotesc și ii ciufulesc părul.
-Anne e o fata bună. E bine ca a găsit pe cineva sa o scoată la lumina, continua el.
Ma gândesc un pic și ii zic ca sunt de acord cu el.
-Știi, mereu a fost în umbra noastră. Mereu a fost doar "sora mai mare a gemenilor". Eu și Martinus nu prea am realizat cât ne ajută. În primul rând, ne tine emoțiile sub control. Și în al doilea rând, nu renunță la noi. Nici nu o va face vreodată. Asa e ea, își continua discursul filosofic și îmi dau seama ca a așteptat destul de mult timp sa îl zică.
-Nu știam ca frații pot vorbi asa despre surorile lor.
-Îmi place sa încerc lucruri noi, îmi zice și ajungem la liceu.
-Pa, Marcus! ii spun și îmi face cu mâna. Ma întorc și ii fac cu mana lui Alessio, apoi urc la clasa mea, lăsându-i pe cei doi în propriul cosmos.
Asa cum spune Lovelystar, prin Megana, "Atâta timp cât te simți bine în cosmosul tău, nu înțeleg de ce sa călătorești în altul."

Încerc sa ma concentrez la ce îmi spune Rosa, despre un film, dar nu pot. Singura care se arata entuziasmata este Flora. Emma apare în clasa și se plânge ca nu vede rostul mersului la liceu, iar Julie ii aduce aminte ca în gimnaziu abia aștepta să ajungă la liceu.
-Da, dar presupuneam ca o sa am iubitul în liceu! spune trista.
-Asta a fost urât, zice Rosa.
-Ba nu, o contrazice Emma și continua: Nu l-aș schimba pentru nimic în lume, vorbesc serios, dar totuși... E plictisitor fără el! Ma simt a nimănui!
-Of, Emma! ii spun, luând-o în brate.
Ma strânge și ea și simt cum urechile mi se înfunda. Un miros greu îmi infunda și nasul, iar Emma și fetele simt și ele. Din instinct, iau telefonul de pe masa, punându-l în buzunar.
Rosa ma privește alarmata, Flora e doar atenta la telefon, iar totul se întâmplă într-o fracțiune de secunda. Suna soneria de incendiu și profesorul de servici intra în clasa și urla: "Doi câte doi, fără panica.". Ma lipesc de Flora, Emma o trage pe Julie lângă ea, negandindu-se la a se mai duce la ea în clasa. Rosa rămâne fără pereche și Elio se înființează lângă ea.
-Va fi bine, e tot ce spune.
Rosa ii zâmbește și ieșim din clasa. Fumul vine dinspre clasa lui Marcus, de la etajul 1. Ma ia cu rău și îl caut din priviri pe blond, realizand ca, dacă nu îl găsesc, sunt dispusa sa intru în foc pentru el.
Nu pentru ca îl plac, ci doar pentru ca e prea tânăr. Ca fratele lui, de altfel.
Il găsesc de mana cu o fata, ținându-i capul la pieptul lui, ca să nu înghită fum. Fata are un hanorac ud la nas și incearca sa nu ridice privirea din pământ.
Clasa lui Alessio e în urma noastră, iar Rico și Lucca își fac loc, venind spre mine și Flora. Cand ma prinde de mana, aproape ca uit de moartea ce se desfășoară în jurul meu. O boboaca plânge pentru ca are o arsura pe mana și un băiat-identic cu ea, as putea spune-vine sa o apere de restul flăcărilor. Matteo vine după Julie, dar Emma nu ii da drumul la mana. Ajungem la ușa din spatele liceului în siguranță, dar flăcările flamande, ce devorau etajul îmi vor rămâne întipărite în minte.
Trag cât de mult aer pot și ma duc în directia careului clasei noastre, cu Rico lângă mine. Profesorul care era la ora îl striga, dar el ii spune ca întâi vrea sa ma ducă pe mine și abia apoi vine la clasa lui. Anne e lipita de fratele meu, urmărindu-l pe Marcus.
Elio s-a depărtat de Rosa, iar eu o caut din priviri pe micuța boboaca. Asistenta i-a bandajat bratul.
Se aud sirene de pompieri, dar Rico se postează în fata mea și se uita în ochii mei, sărutându-ma în clipa următoare. Ma relaxez oarecum, dar încă pot simți căldură dogoritoare impregnata în pielea lui.
Ne despărțim din sarut și își scoate hanoracul. Mi-l da și îmi spune sa îl pun, pentru ca ma voi simți mai bine. Îl ascult și chiar asa se întâmplă. Îmi zâmbește dulce și pleacă la clasa lui alături de Matteo și Lucca, care au avut, de asemenea, grija de prințesele lor.
Aparent, nu sunt copii răniți, dar aud cateva țipete și ma întorc în direcția din care se aud. Vin dinspre teren, iar posesoarea lor este nimeni alta decât Xandra. Tipa la Oscar și nu prea vreau sa aud, dar, curioasa, ascult.
Imi sângerează urechile la ce înjurături scoate și prind o idee cum ca Oscar s-a culcat cu alta. Pun mana la gura ca să nu scot vreun zgomot și ascult mai departe.
-Pentru numele lui Dumnezeu, am fost de acord sa ne dam la alții ca să ii despărțim, dar pana mea, nu ne futem cu ei! urla îngerașul la demon.
-Ușor, nebuno! Îmi pare rău!
-A, pai și mie! zice și da sa plece, dar Oscar o prinde de mana și încearcă sa o sărute. Ea ii trage o palma și pleacă, cu capul sus. Îmi retrag privirile dinspre ea și ma prefac ca ma uitam la altcineva, dar sunt convinsa ca și-a dat seama ca ascultam.
Emma ma striga și ma duc după clasa mea. Directorul ne spune sa mergem acasă, urmând sa ne recuperam lucrurile când ni se spune.
Asa ca ne îndreptăm spre poarta. Rico vine la mine si ma gândesc dacă sa ii spun sau nu despre Xandra și Oscar. Decid ca e mai bine sa păstrez secretul. Probabil Rosa nu ar fi de acord, dar... E relația mea, la urma urmei.
Rico, Anne și Marcus rămân la noi câteva ore, dar Anne și Marcus pleacă la spital, pentru ca e timpul de vizite. Franco îmi spune ca e cu Emma la un eveniment organizat la facultate, și ca o sa vina tarziu. Intru cu Rico la mine în camera-care e, apropo, foarte dezordonata-si ma apuc sa impaturesc pătura.
Telefonul suna pe melodia noastră, doar ca niște acorduri mai joase, și el răspunde fericit. Vorbește repede și după inchide, trântindu-se în pat. Ii arunc o privire supărată și se ridica, aranjand cearceaful la loc.
-Ghici ce! îmi spune fericit.
-Tot ce am văzut a fost par blond, în poza, ii zic, privindu-l provocator.
-Exact! Vine verișoara mea aici! Tocmai din Paris! Face 5 ani și părinții au decis sa o aducă aici și sa își sărbătorească ziua alături de noi!
Și o zice atât de fericit, încât îl trântesc înapoi pe pat și ma pun peste el. Își așează o mana pe talia mea și îmi transmite furnicături în tot corpul.
-O iubești mult, nu?
-E minunea mea.
-Si eu? îl întreb, făcând pe geloasa, dar are deja replica pregătită.
-Tu ești viata mea!
Il sărut scurt și moale.
-Și tu a mea, ii spun și îmi odihnesc capul pe pieptul lui.
-Și, povesteste-mi mai multe, murmur, cu buzele aprope lipite de gatul lui.
-Stii deja majoritatea lucrurilor despre ea.
Fac botic, ridicând capul spre el.
Oftează resemnat.
-O cheamă Sofia. Și e blonda. Uite o poza, zice și îmi arata.
E cea mai dulce ființă de pe acest Pământ. Are ochii atât de cristalini, o fetisoara incredibila, iar parul ii cade atât de frumos pe umerii mici. Are o privire de fetita inofensiva, dar răsfățată și ii spun asta lui Rico.
Rade și îmi zice:
-Îți dai seama ca e cea mai răsfățată, spune, dand o șuviță de pe fata mea.
Alessio ne striga în camera lui si mergem. Ne privește șiret și ne intreaba dacă a întrerupt ceva. Ii spunem amândoi ca nu, dar ca vrem sa ne spună mai repede ce vrea.
-Ah, pai doar voiam sa știu ce faceți, zice și, după ce ii arunc o privire afectata, spune ca a glumit.
-Hai sa ne uitam la un film, zice, și completeaza: Nu de dragoste, atâta timp cât bebe nu e aici.
Tocmai a numit-o "bebe" pe Anne. Ce dulce.
Ne uitam la un film, iar eu adorm în bratele lui Rico pe la jumătate, în hanoracul lui verde deschis, mirosind a acasă.