Înghețată de iubire

Capitolul 12

Umbre îmi bântuie visele. Pânze de păianjen, zgomote înfundate, lacrimi de smoala. Simt cum mi se inclesteaza dinții și mâinile și vreau sa evadez, dar nu pot, sunt prinsă intr-o carapace groaznica. Vocea mi se inclesteaza si ea și încep sa ma zbat.
Ma trezesc intr-un final. Julie doarme liniștita pe partea ei de pat. Patul meu e imens si, atunci când Julie nu vrea sa doarmă in sacul de dormit, dormim amândouă. Respirația ei calma ma invadează cu totul și încerc sa adorm, dar nu obțin decât și mai multe fire încrucișate in mintea mea adormita.

Ma chinui sa ma ridic din pat. Julie nu mai e lângă mine. Are obiceiul de a se trezi cu jumătate de ora mai devreme, ca sa aibă timp pentru un dus luuuuung și fierbinte. Deschid usa dulapului și îmi aleg o pereche de blugi albi și o bluza cu mâneca scurta, neagră. Julie intra in camera imediat după ce îmi termin de prins parul intr-o coada. Se apleacă spre troller-ul ei, ca sa își scoată haine. Ma duc la baie sa ma îmbrac, cobor in bucatarie și îl găsesc pe Alessio foarte vesel.
-'Neața și ție, ii zic cu ochii mijiți.
Zâmbește larg și ma invita sa stau jos.
-Unde e Julie?
-Se îmbracă, zic, făcând semn cu capul.
-Mâine e balul! îmi aduce aminte entuziasmat.
-Nu mai spune, zâmbesc înțelegător și îl întreb: Mergi cu Anne?
-Da!
Ma bufnește rasul, iar Alessio ma privește încurcat.
-Apropo, îmi zice, luând o gura de suc de portocale, Aleh a vorbit cu mama și tata. Cred ca o sa facă nunta vara asta.
Ma înec cu laptele.
-Poftim? Asta e genial!
-Știu, nu? Cred ca va coincide cu ziua ta de naștere, totuși, îmi zice, cu părere de rău in glas.
-Nu-i nimic! Ziua mea de naștere e in fiecare an! Nunta va fi o singura data.
"Cu toate ca mai am încă doi frati" comentează elful din capul meu.
Julie coboară scările, îmbrăcată intr-un hanorac adorabil, și cu o pereche de blugi rupți, rupti, rupti.
-Știi ca nu te primește așa in școala, da?
Julie se face ca nu ma aude.
-Julieeeee!
-Nici nu fac parte din școala voastră. E provizoriu.
-Pana va mutați definitiv, sau cum?
-Cam așa. Momentan nu sunt înscrisă, încearcă sa para convingătoare și îi iese.
-Jules, nu o sa te lase, sau te va trimite acasă.
-O sa vedem.
Expir enervată. Niciodată nu o scot la capăt cu Julie.
-Mergem? întreabă Alessio.
-Mama și tata au plecat? Franco?
-Franco a început azi mai devreme, iar mama a plecat. Tata nu a venit deloc, a avut o operație de făcut. Probabil o sa se întoarcă azi.
-Aha, dau din cap, îmi iau ghiozdanul și ma îndrept spre usa.

Cine a inventat testele înainte de bal, a fost foarte neinspirat și malefic. Vreau sa zic, cine crede ca putem fi atenți la un test de bilogie, când știm ca peste 24 de ore vom fi, alături de prinții noștri, la bal? Serios acum!
-Anais? imi folosește profesoara al doilea nume, pentru ca mereu considera ca primul nume este de prost-gust. Într-o zi, anul trecut, Raoul a contrazis-o, spunându-i ca înghețata cu aceasta aroma este cea mai buna din univers.
Ridic capul incet, iar profesoara mă privește peste ochelarii de pisica.
-Ai terminat?
-Nu, răspund eu cât mai sigura pe mine. Pufnește și se îndreaptă spre băncile din spate. Ce-a fost asta?
-Sa nu uitați ca mâine aveți balul, rade ea, iar câțiva mijloc ochii ca și când ar vrea sa tragă cu lasere în ea.
"Gândește-te doar ca te vezi cu Rico la pauza" șoptește vocea în capul meu și decid sa o ascult, sa mă calmez și sa încerc sa iau nota 10 la biologie.
Pentru ca toți știm ce animale trăiesc în Jungla Amazoniana, nu?

Rico e în curtea școlii, sta la o masa care e hasurata ca o tablă de șah. Julie își frământă buzele în spatele meu și realizez ca nu sta singur la masa. Un băiat cu parul saten, ce bate, în lumina asta, spre negru. Are ochii la fel de verzi ca ai lui Rico. Totuși, ai lui Rico sunt de un milion de ori mai frumoși. Probabil ca o sa mă contrazic mult pe tema asta cu Julie.
Mergem spre ei și Rico ne întâmpina cu un zâmbet. Celălalt e mai rece, pare aproape înghețat și nu chiar prietenos.
-Ella, văd ca ti-ai adus și tu o prietena! Ce nimerire.
Băiatul se uita întâi la mine, apoi la Julie, care îngheață și ea. E o fata care se emoționează extrem de repede.
-Ea este Julie. E verișoara mea, din San Francisco. Se muta aici și va merge și la liceu cu noi.
-Eu sunt Matteo, își dezlipește buzele, și sunt coleg cu Rico.
Sta un pic pe gânduri. Rico e mai drăguț când face asta.
-Semeni cu Alessio Ferrari, de la noi din clasa, îmi spune intr-un final.
-Sunt sora lui, îi răspund.
-Aha, comentează el și întoarce spatele.
Rico mă ia după talie - pentru ca, hey, când stau în picioare sunt la fel de înaltă ca el când sta jos - și mă trage spre el ușor. Îi pun mana după gat. E atât de moale, atât de parfumat și mă face sa uit cu totul ca suntem încă în liceu.
-Julie, se uita Rico la ea, și așteaptă o confirmare a numelui, pe care o primește din ochii ei de ciocolata topita, pari foarte tăcută. Cred ca o sa va înțelegeți bine, îi spune, făcând semn spre Matteo.
Încuviințeaza și se așează.
-Cate ore mai aveți? îl întreb, deși e evident răspunsul.
-Una, îmi zice.
-Voi doi mergeți împreună la bal? întreabă Matteo.
-Da, îi zice Rico.
Matteo iar se gândește un pic, apoi i se adresează lui Julie.
-Tu mergi cu cineva?
-Nu, zice Julie.
-Nici eu. Vrei sa mergem? Nu ca un cuplu, ci ca... colegi, ajunge el la un cuvânt care le descrie bine starea de acum.
Julie e de acord.
-Vin sa te iau mâine la 8? Sau ne vedem direct aici?
-Dacă poți, vino, te rog. Ne întâlnim în capul străzii, la casa aia albastra.
-Bine, spune el, iar clopoțelul suna.
-Pa, atunci! vorbesc eu după ceva timp.
Băieții ne fac cu mana și o simt pe Julie lângă mine cum a rămas blocata pe câteva cuvinte. Se plângea ca nu are prieten. Na, aici, prieten!