Înghețată de iubire

Capitolul 9

Toată ziua mi-a răsunat in căsti aceasta melodie. E una dintre preferatele mele și mi se potrivește. "Something just like this". Când o ascult, simt ca zbor, ca sunt acasă la mine, citind sau dormind. Sau intr-un palat magic, de diamant, alături de un print frumos.
Probabil de aceea m-am ciocnit de Raoul când mergeam pe hol spre sala de clasa.
Astăzi este o zi mare. Azi o sa ii spun lui Rico ce simt pentru el. Am învățat ca trebuie sa îmi accept sentimentele, oricare ar fi ele și ca trebuie sa ma bucur pentru ca am astfel de sentimente. Poate ca nu am fost cea mai fericita cu primii mei iubiți, dar trebuie sa înțeleg ca nu e vina mea.
Iar v-am băgat in ceata. Îmi pare rău. Nu o sa mai fie ceata. Dar trebuie sa îmi fac curaj sa povestesc, iar, pentru azi, e destul ca am sa ii spun lui Rico tot ce simt când îl văd, când ma atinge cât de puțin, când ma privește cu ochii aceia de piatra vie, când îmi vorbește de parca as fi singura fata de pe aceasta lume și sunt singura pentru care cuvintele lui contează. Sunt sentimente uimitoare.
-Ella! ma trezește Flora din vis, fiind vizibil suparata ca nu am ascultat ce zicea.
-Cum a fost cu Lucca?
-M-a sărutat! Suntem împreuna! șoptește atât de entuziasmata, încât cred ca șoptește doar pentru ca nu își găsește glasul suficient de puternic.
-Asta e minunat!
-Ba nu! face ochii mari, ca și când ar izbucni in plâns.
-Flora!
-Dacă nu voi fi destul de buna pentru el? Dacă nu o sa ma mai placa? Dacă atunci când ma cunoaște cu adevarat, ca sunt nebuna și ca îmi place sa dansez, o sa se despartă de mine? E cel mai groaznic și prostesc lucru pe care l-am făcut vreodată!
După primul "Dacă", am scos telefonul și i-am trimis mesaj lui Alessio sa îl trimită pe Lucca in clasa noastră. Sunt convinsă ca va ajuta.
-Calmează-te, spun, strângându-i capul la piept și mângâind parul-eu stau in picioare, iar ea in banca, pe scaun. Uite cine a venit! Crezi ca venea dacă nu te plăcea?
Flora ridica făclia de foc de pe banca și se uita către usa. Lucca pășește in clasa, dând mâna sau bătând palma cu băieții din clasa noastră. Ma dau la o parte când ajunge la banca noastră și ii pune un deget pe nas Florei.
-Ce faci, vulpiță? Ce e cu lacrimile astea?
Flora suspina și spune:
-Astea? Nu sunt ale mele. Le țin pentru Ella.
O ia de ambele palme și o ridica ușor de pe scaun, apoi o cuprinde intr-o îmbrățișare ocrotitoare și plină de compasiune.
-Mai bine? zice, după ce o depărtează și după ce ii șterge o lacrima de pe obraz.
-Mult mai bine, spune Flora și se freacă un pic cu nasul de tricoul lui negru.
-Plec acum, sa nu vina profesorul. Nu mai plânge, da? Sunt deschis la discuții. Te iubesc!
-Si eu! ii zâmbește roșcata și se uita cum prietenul ei iese din clasa.
-Ești geniala! îmi spune, intrând in banca și deschizând caietul. Mulțumesc.
-Oricând, ii spun eu și ma trezesc desenând pe caietul de matematica o inima, in care apare, datorită creionului, E + R. Și ma gândesc la desenul lui Rico. Dacă ar fi adevarat, as vrea sa îl văd. Uf.

***
Șifonierul acesta este pur și simplu enervant. Găsesc in el tot ce trebuie, dar nu găsesc ceva potrivit pentru acum. Acum ma duc sa ma întâlnesc cu Rico. Acum voi spune totul. Și nici o bluza nu mi se pare potrivită pentru acum.
Clipesc nervoasa și închid usa. Ma trântesc in pat. Usa se deschide și intra Alessio, fără sa bată la usa, dar sunt atât de suparata, încât nu am chef sa ii mai aduc aminte.
-Ce faci aici? ma întreabă, vizibil alarmat.
-Pictez, tu?
Se încruntă și se uita prin camera.
-Cu ce te îmbraci? ma întreabă speriat.
-Cu nimic, ii zic serioasă.
Strânge din buze și deschide șifonierul.
-Alessio! ii spun indignata, dar degeaba.
-Uite, ia-o pe asta, te face adorabila.
Îmi arunca un hanorac, care se bagă pe cap, cu un cer bleu, care devine roz. In mijloc, e conturul unei inimi albe.
-Și cu ăștia, imi arunca in spate pantalonii roz pal.
Ma ridic in capul oaselor.
-Ce repede rezolvați voi, baietii! ii spun admirativ, dar cu o urma de ironie.
Zâmbește și iese din camera.
Oftez și ma duc la baie ca sa ma spăl.
Ma uit in oglinda și îmi dau seama ca arat excelent îmbrăcată așa.
O voce subțire și vibranta îmi spune in minte: "Dacă nici acum nu te place, ai epuizat toate șansele, prietena mea".
Prefer sa alung vocea.

***
Stau pe banca și îl văd pe Rico venind. E îmbrăcat cu un hanorac gri, cu guler și cu o pereche de blugi negri, aproape rupți pe alocuri. Arată mai bine ca restul dătilor când l-am văzut.
-Ellie! ma întâmpina fericit când ma vede.
-Rico! zic și eu, apoi chicotesc.
-Ce mai faci? Cum e pe la școala? Am înțeles ca Lucca și Flora sunt împreuna.
-Da, chiar sunt, ii confirm.
Se aseaza lângă mine și îmi zâmbește moale. Ochii lui ma fac, pur și simplu, sa îmi doresc nimic. Sa îmi doresc totul. Sa îmi doresc sa dansam, sa ne valseze inimile pe același ritm. Cuvintele îmi stau pe vârful limbii și vor sa fie rostite.
-Acum, sa trecem la subiect, îmi zice, și simt fiori înghețați pe șina spinării.
-Da, răspund automat.
Așteaptă răbdător.
Trag aer in piept. O data, de doua ori, de trei ori. Apoi încep:
-De când te-am văzut am rămas fără respiratie, zic și chiar îmi tin reapiratia, închizând ochii. Simt un deget cum atinge gingaș genele și aștept sa se depărteze pana sa deschid iar oceanele. Continui: De atunci, uneori îmi e ușor sa vorbesc cu tine, pentru ca ești foarte deschis, dar alteori, pur și simplu simt cum cuvintele rămân înțepenite, lipite, in gât, pe corzile vocale.
Îmi cobor privirea, dar Rico îmi ridica bărbia gingaș, cu doua degete și sunt forțată sa ma uit in ochii lui.
-O spunem împreuna?
Sunt confuza și cred ca citește asta in ochii mei.
-Te plac, șoptește el, iar cuvintele lipite de pe buzele mele se dezlipesc și șoptesc și ele "Te plac".
Parca o greutate mi s-a luat de pe suflet, dar alta a apărut.
-Ce facem acum? intreb.
Rico se întinde către mine. Ma ia după umeri, ma apropie de umărul și pieptul lui, și îmi las capul pe umărul lui.
-Așteptăm.
Apoi începe sa imi mângâie parul.
Îmi urc picioarele pe banca și ma ghemuiesc mai bine, pentru ca se lasă răcoare.
Culorile diafane dansează pe cerul din amurg. Soarele ne zâmbește, iar norii sunt brodați in cele mai frumoase nuanțe de când ma știu. Sau poate așa mi se par mie, acum, ca sunt cu cineva și ca nu ma mai uit singura la cerul de la apus.
Mâna nu i se oprește din mângâiat parul nici atunci când își apropie buzele moi de fruntea mea și îmi lasă pe frunte un semn ca o scânteie.
Închid ochii și îmi dau seama ca visele pot deveni realitate.
Cu putina speranța, cu puțin noroc.
Și cu putina iubire din partea celuilalt.

***
Mergem de-a lungul trotuarului gri, mâna de mâna, și ma simt atât de înaltă! Când ma uit spre el, trebuie neaparat sa înalt un pic gâtul, dar nu ma deranjează.
-Eu nu ți-am zis ce simt, îmi spune el.
-Ce simți? întreb.
Sta puțin pe gânduri.
-Simt ca acum chiar am un îngeraș păzitor, îmi spune, uitându-se in ochii mei.
Clipesc și zâmbesc.
-Și altceva?
In locul unui raspuns, bagă mâna in buzunarul hanoracului, și scoate o foaie aproape mototolita. Mi-o întinde și o apuc, dezlegand legătura mâinilor noastre.
Pe foaia albă sunt urme desenate atent. Doua mâini se împletesc și formează o uniune perfecta. Pe una e un E din
unghiuri, pe cealaltă un R, tipărit. Îmi trec degetul arătător peste liniile fine și perfecte, ca sa ma conving ca nu e doar o adunătura de aer mai dens, care se va evapora.
Tot desenul are forma de inima.
Ma apropii și mai mult de Rico și îmi frec capul de brațul lui, cum face o pisicuța când te vede asezat pe fotoliu.
-Îți place? ma întreabă.
-E minunat, ii răspund.
-Ma bucur. Păstrează-l.
As protesta dacă nu ar spune-o atât de calm și iubitor.
Îmi arunca o privire de smarald și decid sa ma pierd in privirea lui, ascultând foșnetul frunzelor pe fundal și simțind o dogoare apăsătoare și molcoma pe obraji.
Nu am mai simțit niciodată așa ceva. Și sunt sigura ca nici Rico, pentru ca pare fericit, dar, in același timp, confuz.
Oare asta înseamnă iubirea? Pentru ca dacă asta înseamnă, chiar sunt de acord.

Buna, prieteni!!! Iată un capitol! Nu pot sa cred ca am ajuns la capitolul 9! Sper ca v-a plăcut, ca nu a fost prea însiropat blatul de la început si ca o sa citiți in continuare.
Aștept comentarii și, de ce nu, voturi.
Pupici cu sclipici! 😘