Capitolul 34

12 1 0
                                    

*Ella*
Simt doua lucruri în acest fabulos moment: o umezeală aproape insuportabila pe fața și cârlionți pufoși în palmă. Când linsul continuu al puiului de câine se oprește, pot, în sfârșit, să îl cuprind cu privirea și să îl admir. E ruginiu, are fața foare rotundă, cu ochi negri sticloși, precum niște mărgele. Blănița e plină de onduleuri și lăbuțele îi sunt moi și mici.
-Ești perfect, Dumnezeule! exclam și cățelușul latră convins.
Rico vine lângă mine și se așază pe covor, apoi mângâie cățelușul pe burtică. Pot paria că se întreabă dacă îl gâdilă. Mă uit în jurul meu și constat că fiecare fata a primit un cățeluș.
Matteo se uită sceptic la puiul Pug pe care l-a ales pentru Julie, însă ea este pur și simplu în al nouălea cer. Julie este o persoană care preferă pisicile, dar sclipirea din ochii ei îl îmbunează pe Matteo, care renunța la ochii mijiți. Are genele atât de dese și negre, încât uneori chiar am impresia că se da cu dermatograf. Căpitanul Hook din "Once upon a time", serialul, ar fi extra-mândru de el.
Flora îl ține pe puiul ei gri din rasa Pitbull, cred, în fața lui Lucca. Acesta îi atinge nasul, iar cățelușul îl prinde cu dințișorii precum niște ace de degetul arătător, apoi începe să îl lingă pe obraji, frunte și buze, asigurându-se că nu ratează vreo porțiune de piele. Băiatul se lasa pe spate, în timp ce Flora rânjește, apoi râde copios și strânge cățelușul la piept. Sunt convinsă că i-am zis eu de cel puțin doua ori că nu trebuie sa atingi cățeii sau orice alte animale pe nas.
Cățelușa lui Anne nu a sărit din cutie. Holbează ochii limpezi și accepta mângâierile calme ale noii ei prietene. Nu îmi dau seama ce rasa poate fi și nici prea multe trăsături nu văd. Are botul lung, cum au câinii ciobănești și pot garanta că are blana destul de lungă, dar deschisă la culoare. E liniștita și precaută, exact ca Anne. Alessio le privește pe amândouă și caută din priviri o pungă sau un ambalaj pe care să scrie numele lui.
Îl găsește, dar sunt prea ocupată să văd reacția Rosei când puiul ei Rotweiler se împleticește în funda pe care neinspiratul Rugero i-a pus-o la gât. Evea e ocupată cu cățelușa proprie, care are și ea fundă, dar a fost bine legată și nu s-a desfăcut. Rugero îi explică de ce cățelușa Queen - a Rosei - are funda albastră, și nu roz. A vrut să scoată în evidentă cât de mult îi iubește ochii.
Fratele scumpului meu Rico ma uimește pe zi ce trece, prin romantismul uneori deplasat și prin declarațiile infinite de dragoste. La prima vedere, îți dai seama că e un om suficient de arogant și sigur pe sine încât să nu plece urechea la tot și toate. Pe de alta parte, vezi ceva în el care te determină să crezi că e grijuliu și protectiv spre gelos. Atâta romantism, însă, repet, și declarații de dragoste - asta nu vezi prima sau următoarele dați când te uiți la Rugero.
Emma se distrează cu labradorul negru, încurajându-l să își urmareasca propria coada. Franco pare obosit deja, dar surâde și chicoteste urmărindu-l pe puiul dezorientat, dar energic și jucăuș.
Aleh și Bella au amândoi Golden Retriever, i-au adus din curtea din spate, ca sa ni-i prezinte. Ai lor au deja medalioane inscripționate cu numele cățeilor și numărul de telefon al stăpânilor. Băiatul e Clyde, iar fata e Bonnie, după faimoșii hoți ai secolului trecut. La un moment dat, toți cățelușii încep să se joace împreuna, chiar și cu tinerii Clyde și Bonnie, lăsându-ne în pace și uitând pentru minute întregi că existam în cameră. Cățelușa lui Anne ezită la început și Alessio pare din ce în ce mai îngrijorat, crezând că a dăruit un cățel defect. Analizează încăperea și fiecare potențial partener de joacă, apoi se ridica din cutie și pășește afară, înaintând cu pași calculati către cățelușul meu. Are picioarele lungi și coada lunga, orientata in sus. Se rotesc și sar unul pe celalalt, chiuind fericiți.
-Deschide cadoul de la mine! poruncește încântată Rosa, ridicându-se și aducând ditamai pachetul în centrul livingului.
Rugero mărește ochii și clipește de câteva ori. Își vede numele scris cu un pix auriu cu sclipici și încearcă să îl scoată din ambalajul albastru cu inimioare roz aprins pe el fără să rupă prea mult și fără să deterioreze ce e înăuntru.
Un tablou imens, cu Rosa zâmbind fermecător, din noaptea în care s-au cunoscut. Băiatul e încă șocat, dar prietena mea radiază de fericire și îi sare la gât, să îl sărute.
Îi lăsam să aibă momentul de iubire.
Alessio îi mulțumește lui Anne pentru cardul cadou, cu care își va putea cumpăra jocuri video, dar rămâne impresionat de micul album pe care i l-a făcut, o completare a cardului. Sunt tot felul de poze cu ei doi sau screenshot-uri din conversații, ori poze cu ei și câte un citat din operele fetei sau versuri din melodiile preferate, dedicate lui. O umple de pupici și Rico vine la momentul potrivit, victorios că a găsit și el cardul cadou și cartea pe care am ales-o ieri, în ultim moment. A fost ideea mamei, este o carte cu rețete culinare și alimente pe care pot să le mănânc. Încă am emoții despre ce crede cu adevărat în legătura cu cartea, dar el pare bucuros.
Pe lângă husele de telefon, Emma îi dăruiește lui Franco un tricou negru, cu chipul lui Harry Styles pe fața și cu numele artistului scris pe spate. Fratele meu nu știe dacă sa o ia în serios sau nu, dar Emma afișează o expresie gravă și îi spune "Asta vei purta la concert!".
Lui Matteo îi place la nebunie tricoul pe care i l-a personalizat Julie, mai ales pentru că a avut inspirația sa scrie versurile pe spatele tricoului, in dreptul omoplatilor.
Intr-un moment de pace și înțelegere între surorile Conte, Lila îi pune în brațe Florei un pachet care conține un hanorac cu o vulpe desenată pe spate, iar Flora îi întinde doua invitații la un festival de dans din timpul verii.
-Poți să te duci cu cine vrei, o informează cumva nepăsătoare, dar știu că spera, tânjește, ca Lila să aleagă sa împartă cu ea biletele.
-Va fi greu sa aleg, răspunde șmecheră Lila, dar Flora o ia de bună și se întoarce spre Lucca, care deschide pachetul pe care scrie numele lui.
-N-as vrea sa merg cu altcineva în afară de tine, fraiero! se arunca ea in spatele Florei și rămâne agățată cât timp iubitul surorii ei descoperă hanoracul gri închis, pe care scrie, undeva pe piept, în dreptul inimii, cu fir oranj "Hers" (tr: "al ei").
Prea multe cadouri, simt cum amețesc. Poate simt asta și pentru că l-am urmărit pe labradorul de tăciune învârtindu-se la nesfârșit in jurul cozii.
-Rosa, pe cățelușa mea o cheamă Lady, ca in filmul Disney, "Doamna și vagabondul". Plus ca a ta e Queen, spune Evea, mototolind hârtia in care a fost împachetată rama in care poate pune și alte poze, pe lângă cele alese de sora ei mai mare.
-Am o surioara geniala! exclamă ea și încep sa se complimenteze reciproc, la un moment dat intervine și Rugero.
-Pe prostuțul ăsta o sa îl cheme Yrrah, râde Emma și îl trage spre ea, calmându-l.
-Rue. Îți place, Lucca? îi cere Flora părerea iubitului ei. Lila? Va place numele de "Rue"?
-Nu prea, strâmba Lucca din nas. Ce ai zice de "Dante" sau "Major"? sugerează el, dar Lila își susține sora.
-Îi pun doua prenume, ridica Flora din umeri. Rue Major.
Acum sunt toți de acord.
Julie îl strigă de la bun început "Popcorn" pe micul guguloi bej. Matteo aproape că îl tine intr-o singura mâna și râde de fiecare dată când îl sperie pe bietul catelus, aruncându-l in aer. Asta până se supăra Julie destul de tare cât sa îl facă sa renunțe la acest joc oribil.
Nu am idei de nume pentru cățelușul meu, Anne pare sa se gândească și ea.
-Winnie, spune, intr-un final. Ce zici, scumpo? Îți place? vorbește ea cu cățelușa, mângâind-o după urechi. Scâncește mulțumită și se cuibărește pe picioarele lui Alessio.
-Ai rămas fără nume, măi, cățel, îl alint eu. Mă privește și mărgelele negre îmi rămân întipărite în suflet. Mi se afunda degetele in blana lui precum clăbucii deasupra apei. Clăbuci. Baloane. Asta e!
-Bubbles, zâmbesc fericita și cățelușul latră de trei ori, apoi se rostogolește pe spate și Rico îl mai "gâdila" o dată.
-Ți-ai moștenit talentul de a boteza ființe de la mama ta, Ella, glumeste el și îl înghiontesc.
-Hai, lasa, ca nu e așa rău!
-Doar sa nu ne numești copiii "Unt de arahide" sau "Café Latte", murmură el suficient de tare cât sa aud doar eu.
Rămân blocată, pentru ca a menționat posibilitatea de a avea copii împreuna la un moment dat; iar eu ma simt atât de mică și fără experiența și îndrăgostită, dar nu suficient de matura și responsabila. Cum poate sa se gândească la eventuali viitori copii? Oare toți adolescenții se gândesc la asta, toți, in afara de mine și alți câțiva care sunt prea preocupați de școala sau starea de sănătate? Am o tona de întrebări in mintea mea surprinsă. Cu toate acestea, îi răspund:
-Mai vedem noi.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 30, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Înghețată de iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum