Înghețată de iubire

Capitolul 1

Luna îmi zâmbește, iar eu ii zâmbesc înapoi. Totul este la locul lui pe strada, dar eu sunt schimbată. Ma simt altfel, atât de altfel, ma simt fericita și uimita și îmi e cam frica. Alessio, fratele meu mai mare, a încercat sa ma convingă ca sunt îndrăgostită, dar cum as putea? Nu sunt îndrăgostită, și cu asta, basta. Vreau sa spun: nu l-am cunoscut pe băiatul acela de nici 5 ore, deci nu pot spune ca m-am îndrăgostit de el. Hm, cel mult îl plac. Alessio a început sa rada când m-a auzit, dar nu l-am luat in seama, și m-am dus sa îmi iau pastilele.
Probabil ca va întrebați cine sunt și de ce am început intr-un mod atât de romantic, și totodata, neclar, care se aseamănă foarte ușor cu o camera in care e pregătită o cina romantica, cu clătite aburind și cu lumânări mici și parfumate pe masa, dar cu lumina difuza.
Ma numesc Straciatella Anais Ferrari, am 16 ani și jumătate și locuiesc in Florența. Mama și tata s-au cunoscut aici, doi oameni deosebiți, și doua suflete pereche. Prima gelato pe care a mâncat-o mama a fost cu aroma de straciatella, iar mama s-a îndrăgostit de ea la propriu. Era pentru prima data in Florența, ea și tata nu erau încă împreuna, iar el a dus-o sa vadă un pod sau ceva de genul. Și-au luat câte o cupa de înghețată, iar când mama l-a întrebat cum se numea inghetata "albă cu bucatele de ciocolata" (citez), el i-a răspuns cu un hohot de ras și cu "Straciatella". Apoi, mama i-a zis, foarte serioasă, ca așa își va numi fiica.
A trebuit sa aștepte trei băieți, ca, mai apoi, sa aibă și o fata. Alehandro, Francesco și Alessio sunt fratii mei mai mari, iar eu, frumoasa lor sora prințesa.
Cel mai rău îmi pare ca nu pot mânca atât de multă inghetata precum as vrea, fie și ea Straciatella, aroma pe care nu prea o îndrăgesc. Îmi place, dar prefer alune de pădure, tiramisu, sau ciocolata. Of, ciocolata, dulce și veșnica! Am o boala la sânge, care consta in innebunirea globulelor din sânge cu substanțe grase, dulci sau sărate. O data ce grăsimea, zaharul sau sarea intra in sânge, inima mi-o ia razna, cu bătăi neregulate, apoi creierul apare și el in ecuație. Nu știu ce nervi îmi sunt stimulați și, uneori, pot sa trec de la stare de euforie și fericire maxima la furie incontrolabila și tristețe desavarsita in doar câteva secunde. Cu alte cuvinte, nu am voie sa mănânc zahăr, sare, totul trebuie sa fie cât mai "light" posibil.
Buuuuun, deci, unde rămăsesem? Ah, da. "Îndrăgostită"

De dimineața, m-am trezit normal, la ora noua fără cinci minute, ca sa îmi iau pastilele la noua fix. Apoi, m-am dus la baie, m-am întors in camera, m-am îmbrăcat in niște haine confortabile, un pulover verde aprins și o pereche de pantaloni albi, și am ieșit in curtea din spate cu o cana de lapte cald, din acela fără grăsime. M-am așezat pe un scaun, mi-am întins picioarele și am închis ochii, lăsând soarele de Februarie sa ma mângâie, și sorbind din când in când din laptele călduț.
După câteva momente de tăcere, ușa dinspre casa s-a auzit deschizându-se, iar Alehandro a venit spre mine cu o mutra obosita, care mi-a confirmat faptul ca s-a culcat târziu, din cauza unui joc tâmpit de pe laptop. I-am zâmbit, iar el a venit spre mine și m-a sărutat pe frunte, aruncând o privire mândra spre laptele meu, ca și când as fi fost un copil care, in sfârșit, a reușit sa renunțe la dulciurile zilnice.
-Neața, Piticot! mi-a spus el printr-un cascat, după ce s-a așezat pe un scaun. Ai ceva in plan azi?
M-am uitat la el nedumerită.
-Nu, i-am răspuns, trecând peste porecla și peste întrebarea pe care mi-o adresează destul de rar. Toți prietenii sunt plecați, acum ca tot e vacanța. Singura care e acasă e Flora, dar are grija de sora ei mai mică și nu vreau sa ma umplu de sclipici.
Alehandro a ras incet, apoi l-am întrebat:
-De ce? Vrei sa ma scoți la o gelato?
S-a încruntat, apoi mi-a răspuns, cu ghidușie:
-Alessio are ceva in plan. Îți va plăcea la nebunie.
Am îngustat ochii, dar deja se ridicase de pe scaun, semn ca discuția se terminase. M.-am uitat la el. Parul brunet ii cădea in ochi, par mereu ravasit și jucăuș. Privirea rece, de gheata albastra ii completa atitudinea grijulie și sinceră. Are pomeții pronunțați și cel mai drăguț nas pe care l-am văzut vreodată. Alehandro este un băiat incredibil de frumos și bine făcut, iar caracterul lui pune in lumina aceste trăsături perfecte. Are o voce catifelată și îți răpește atenția de la primul cuvânt, făcându-te sa te pierzi in silabele pronunțate. Majoritatea fetelor întorc privirea după el și, dacă nu ar fi fratele meu, dacă nu ar fi diferența de 6 ani între noi și dacă nu l-as cunoaște atât de bine, și eu m-as opri din respirat când l-as vedea. Dar nu se va întâmpla asta niciodată.
-Aleh? am întrebat in urma lui, dar mi-a făcut semn cu mâna și a intrat prin ușile glisante. Am decis sa nu îmi mai bat capul. Era o zi prea frumoasa, iar eu eram mai vioaie ca de obicei.

Nu știu cum am ajuns, pana la urma, in camera lui Alessio, căutând orice urma care îmi putea induce faptul ca avea treaba cu mine. Tocmai plecase de acasă și se întorcea peste câteva ore. Am căutat in șifonier, unde știam ca ascunde cadourile de ziua mea-deși in ultimul timp nu le-a mai ascuns acolo, având in vedere ca de mică cotrobăi sa găsesc cadourile-dar nu am găsit nimic. Telefonul îl avea cu el, dar am văzut câteva fotografii cu el, mic. Avea același par brunet cu suvițe ruginii-caramel și aceeași ochi verzi-albaștri, tulburi, ca un cosmos dezlănțuit. Lângă el, erau patru băieți: Alehandro, Franco, prietenul lui cel mai bun, Dorian, și un băiat pe care nu îl mai văzusem. Avea parul blond, auriu chiar, și ochii verzi, de smarald, încadrați de gene superbe, cu o fata frumoasa, chiar și in ciuda vârstei, cam 6 sau 7 ani. Uitându-ma la poza, am încercat sa mi-l imaginez acum pe băiatul cu par auriu, dar nu am reușit. Știam cum arătau restul.
Am ieșit din camera dezamagita. Adevarul e ca Alessio ascunde mereu dovezile lucrurilor pe care le face, sau pe care nu le face-eseuri predate prea târziu sau proiecte scoase de pe net-dar nu ma așteptăm la așa ceva. M-am încruntat și m-am dus in camera mea, decizând sa îmi fac baie, sa îmi împletesc parul ud, ca apoi sa stea cârlionțat măcar 2 sau 3 ore. Așadar, mi-am ales haine de schimb, am intrat in baia mea și a mamei, am dat drumul la dus și am lăsat apa calda sa îmi relaxeze gândurile. "Poate doar făcea mișto de mine", am încercat sa ma conving.
După ce in cabina de dus se instalase un aer înăbușit și irespirabil, m-am strâns in prosop și m-am șters. M-am îmbrăcat intr-un tricou albastru și o pereche de pantaloni roz, destul de larga, asemenea tricoului, pentru ca eram convinsă ca voi sta in casa. Când am ajuns in camera, mi-am așezat lucrurile la locul lor și mi-am luat peria, așezându-ma in fata oglinzii, cu doua elastice asortate-albastre cu dungi roz-lângă mine. Și am început sa ma perii. Mi-am făcut cărarea pe mijloc și am început sa împletesc spic din vârful capului, încercând sa iau suvițe cat mai egale.
Usa s-a deschis. Eram la jumătatea coditei a doua, cea din partea stânga. Alessio a intrat in camera cu un aer entuziasmat și a tușit un pic in semn ca a venit. Nu l-am luat in seama pana nu a apărut și a doua persoana in usa.
L-am văzut in oglinda. Par auriu și ochi de smarald viu. Piele bronzata și zâmbet emoționat.
Băiatul din poza lui Alessio.

Bună! Înainte sa încep cu prezentarea cărții, vreau sa îmi cer milioane de scuze, pentru cei care îmi citesc cartea "Un înger fără aripi", sa știți ca nu am uitat de ea, o scriu in continuare, doar ca am fost plecată și nu am avut semnal, și m-am ocupat și de aceasta carte, "Inghetata de iubire". Mi-a venit încă o idee de carte, am început sa scriu la ea, dar nu sunt convinsă ca va apărea.
Acum, cărțile de dragoste nu sunt genul meu, am început sa citesc și din acest domeniu de curând, dar aceasta idee cu Ella mi-a venit și am considerat-o foarte adorabila. Iertați-ma dacă voi greși la anumite aspecte.
Mi-as dori sa lăsați un comentariu, sau un vot, și... sper sa nu mai așteptați atât următorul capitol.
Va pup și lectura placuta in continuare!