Viața ca o poezie

Nopți Ploioase

Tremuri iubito și știu că nu e de la frigul de afară
Că dacă te ating ești mai fierbinte ca o zi de vară
Îți ondulezi senzual formele și radiezi de fericire
Iar ochii mei nu mai contenesc să te tot admire

Ploaia de afară servește drept muzică de fundal
Lumina unui fulger creează un mediu ambiental
Pasiunea ne inundă trupul, ne lăsam duși de val
Și așteptăm amândoi explozia de la marele final

Se scurg picăturile pe geamurile de la blocuri
Se prelinge transpirația pe ale noastre corpuri
Într-un perfect sincron cu vremea de afară
Ne iubim în noaptea asta a nu știu câta oară

Gemetele tale se îmbină armonios cu tunetele
Tu ești coloana sonoră ce-mi colorează filmele
Actrița principală , lângă tine iau sigur Oscarul
Doar tu mă faci să simt că îmi pot lua și zborul

E furtună afară, dar nu ca cea de la noi din casă
Zi-mi Caragiale, că am avut o noapte furtunoasă
Urmează un somn liniștit că e aproape dimineață
Și e bine meritat după o seară așa de măreață