Bună, bună, ce mai zici, vorbesc cu tine fosta mea,
Știu sigur că nu-ți place numită așa, dar nu e cu intenție rea,
Pur și simplu asta ești acum în viata mea, fie că vrei sau nu,
Sunt doar consecințele deciziei pe care ai luat-o tuMă acuzi ca te-am lăsat să pleci și ca nu am mai luptat,
Dar adevărul rece e că noi mai de mult ne-am îndepărtat
Am împărțit tot, bune sau rele, casa, masa, chiar și patul
Și chiar dacă nu vrei, asta e, nu mai putem fi unul pentru altul,De la suflet lângă suflet și am ajuns doar trup lângă trup,
N-am vrut să-ți răspund , dar a venit și momentul să erup,
Dacă ai ales să pleci să faci bani, atunci ei să-ți țină de urât,
Știai ca eu nu o să plec din țară, știai cât sunt de hotărâtÎn fine, încă ceva și închei discuția , nu mă acuza degeaba,
Știu că am călcat odată strâmb, dar să-ți explic cum stă treaba,
Nu mă acuza ca te-am lăsat pentru ea, că nu-i adevărat,
Ea a venit în viața mea, după ce între noi s-a terminat
CITEȘTI
Viața ca o poezie
PoetryPoezie, proză, freestyle, versuri, rime Fragmente din viața mea o mulțime