Viața ca o poezie

Ambiție

Pot să fac din noapte zi, pot să fac și poezii
Am o ambiție de fier, pot muta chiar și munții
Ușor sau greu, încerc să fac tot ce îmi propun
Din păcate am și momente când nu fac nimic bun

Nu renunț ușor, lupt când știu că merită efortul
Și nu mă mulțumesc cu puțin, vreau să iau totul
Sunt gata să risc, doar ca să câștig jackpot-ul
Apoi să sărbătoresc, aduceți artificiile și tortul

Îmi place numărul unu, vreau să fiu mereu primul
Și uneori mă interesează mai tare decât câștigul
Obsesia asta constructivă, m-a ajutat mai mereu
Și m-a împins de la spate când părea prea greu

Victoria este a celor care pierd, dar își revin
Că așa-i viața, nu există fericire fără puțin chin
Contează echilibrul și să găsești ce te motivează
Că fără o centrare bună, atacantul nu marchează

N-o sa cedez nicicând, că mă motivează ambiția
Și când e vorba de cel mai bun, eu să fiu definiția
Vreau să rămân în istorie, cum au făcut străbunii
Să trec peste orice, indiferent ce piedică pun unii